o piesa care, de cand am ascultat-o, si-a castigat locul permanent in playlistul meu. Pentru asta ii multumesc lui Thomas Moon. De fiecare data cand o ascult, zbor spre Est, Tibet, Himalaya, intinderi mari, cu liniste nesfarsita, aproape ca simt aerul inghetat al inaltimilor.
miercuri, 25 martie 2009
luni, 23 martie 2009
coltu' de rai in imagini
biserica fortificata din prejmer
casa folea by night
casa folea by day
in drum spre nowhere. super senzatie , alb peste tot, pluteam in stare de embrion.:)
toata iarna am tanjit dupa o poveste de genul asta
duminică, 15 martie 2009
caut remediu impotriva oboselii...urgent
Deja au trecut 2 luni jumatate din anul asta, iar eu am senzatia ca weekendul trecut am fost la Viena, de revelion. Am mai avut perioade incarcate, stresante, dar parca niciuna nu se compara cu cea de acum.
Intamplator, sau nu(bineinteles ca nu), de la inceputul anului tot am avut probleme de santatate, mai mari sau mai mici, dar care nu se mai termina. Sa zicem ca atata timp cat is functionala, n-ar fi o tragedie.
Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai tare este oboseala psihica, oboseala care in realitate cred ca este mult mai mare decat o percep eu. Dimensiunile ei nu imi apar decat cand sunt pe scena si am nevoie de concentrare maxima. In conditiile in care stiu foarte bine ce am de facut, emotiile sunt stapanite, totusi mintea nu poate sa duca totul pana la capat. E o chestie noua cu care ma confrunt si la care incerc sa gasesc o solutie.
Stiu ca prima solutie este odihna macar cateva zile. Dar acest lucru e imposibil avand in vedere ca sambata viitoare copiii au concurs. Macar pentru o perioada am scapat de cantarile mele, dar tot e ffff mult de lucru si mai ales fff mult stres.
Problema si mai mare este ca in viitorul mai mult sau mai putin apropiat..nu se intrevede nicio perioada de liniste, lunile aprilie, mai si iunie fiind pline de evenimente( recitaluri, concursuri, examene).
Nu ma plang de faptul ca am mult de munca, pentru ca imi place ceea ce fac si tocmai de asta vreau sa fac tot ceea ce doresc cat mai bine.
Caut o solutie sa-mi regenerez energia intr-un timp cat mai scurt posibil si sa o conserv cumva, cat mai mult.
Deja observ unele schimbari fundamentale in stilul de viata, inevitabile de altfel, incepand cu muzica pe care o ascult( acum e muult mai linsitita), nu mai pierd noptile prin cluburi, nici macar in weekend (asta nu e neaparat si bine, dar nu se mai poate), am inceput sa ma culc mai devreme cam cu o ora fata de cum obisnuiam, dar toate astea nu s suficiente.
Muntele este cel care ma revigoreaza cel mai rapid si zdravan, dar din pacate nici acolo nu reusesc sa ajung decat o data pe luna( fata de anul trecut cand ieseam weekend de weekend).
Partea cea mai proasta e ca am in minte mult mai multe lucruri pe care as dori sa le fac in acelasi timp, iar faptul ca nu reusesc ma streseaza/enerveaza/oboseste si mai tare.
Orice idee/sugestie este bine venita. :)
Intamplator, sau nu(bineinteles ca nu), de la inceputul anului tot am avut probleme de santatate, mai mari sau mai mici, dar care nu se mai termina. Sa zicem ca atata timp cat is functionala, n-ar fi o tragedie.
Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai tare este oboseala psihica, oboseala care in realitate cred ca este mult mai mare decat o percep eu. Dimensiunile ei nu imi apar decat cand sunt pe scena si am nevoie de concentrare maxima. In conditiile in care stiu foarte bine ce am de facut, emotiile sunt stapanite, totusi mintea nu poate sa duca totul pana la capat. E o chestie noua cu care ma confrunt si la care incerc sa gasesc o solutie.
Stiu ca prima solutie este odihna macar cateva zile. Dar acest lucru e imposibil avand in vedere ca sambata viitoare copiii au concurs. Macar pentru o perioada am scapat de cantarile mele, dar tot e ffff mult de lucru si mai ales fff mult stres.
Problema si mai mare este ca in viitorul mai mult sau mai putin apropiat..nu se intrevede nicio perioada de liniste, lunile aprilie, mai si iunie fiind pline de evenimente( recitaluri, concursuri, examene).
Nu ma plang de faptul ca am mult de munca, pentru ca imi place ceea ce fac si tocmai de asta vreau sa fac tot ceea ce doresc cat mai bine.
Caut o solutie sa-mi regenerez energia intr-un timp cat mai scurt posibil si sa o conserv cumva, cat mai mult.
Deja observ unele schimbari fundamentale in stilul de viata, inevitabile de altfel, incepand cu muzica pe care o ascult( acum e muult mai linsitita), nu mai pierd noptile prin cluburi, nici macar in weekend (asta nu e neaparat si bine, dar nu se mai poate), am inceput sa ma culc mai devreme cam cu o ora fata de cum obisnuiam, dar toate astea nu s suficiente.
Muntele este cel care ma revigoreaza cel mai rapid si zdravan, dar din pacate nici acolo nu reusesc sa ajung decat o data pe luna( fata de anul trecut cand ieseam weekend de weekend).
Partea cea mai proasta e ca am in minte mult mai multe lucruri pe care as dori sa le fac in acelasi timp, iar faptul ca nu reusesc ma streseaza/enerveaza/oboseste si mai tare.
Orice idee/sugestie este bine venita. :)
marți, 10 martie 2009
Casa Folea - un colt de rai pe-un picior de plai
Weekendul asta am reusit sa evadez intr-un loc la care visam de asta vara, si nu visam oricum, ci sa-l vad iarna. A fost o iesire perfecta, de la cap la coada.
Sambata dimineatza am pornit 4 oameni din Bucuresti, obositi dar voiosi, spre Brasov, unde urma sa-mi primesc "cadoul" de 8 martie, o pereche de supra pantaloni. Daca tot am ajuns in Brasov, si era vreme super, soare, cald ( am adus eu soarele de la bucuresti :) am zis sa mai stam putin, sa ne plimbam prin centru, sa bem o cafea, ca vreme aveam destula. Am vizitat pt prima data biserica neagra, mi-am cumparat o carticica si apoi am plecat spre Prejmer, sa vedem o biserica fortificata.
Ei bine, bisericuta asta cu tot ce era in jurul ei,mi-a luminat ziua; dupa ce am plecat de acolo, pluteam pur si simplu. Foarte bine intretinuta, in interiorul zidurilor era linistea pe care o cautam, care impreuna cu lumina si caldura soarelui, au reusit sa-mi alunge oboseala adunata in ultima luna.
Starea asta de bine s-a mentinut si mai departe. Drumul spre satul Pestera, plin de soare, o priveliste suuuuperba a Bucegilor inzapeziti zdravan, nici nu stiam unde sa ne uitam mai repede, drum-Bucegi-Crai( el era cam in nori).
In Moeciu venise deja primavara, zapada aproape nu mai era, eu eram un pic dezamagita, pentru ca nu am prins nicio zapada serioasa anul asta. La casa Folea, insa, era ceva, cat sa zicem ca e iarna. Sotii Folea sunt niste oameni cum destul de rar mai gasesti, dar inca mai sunt sanse, daca ii cauti bine. Parca am fi mers la tara la bunici. Ne-au pregatit un bulz demential de delicios, cu muraturi, pe seara o ciorba de pui cu fidea, servita in castron de portelan. M-am intors cam cu vreo 20 de ani inapoi, pe vremea cand luam masa in familie, duminica la pranz, sau la sarbatori, cand scoteam vesela "buna". Mancarea preparata numa din ingrediente naturale, din gospodarie, a fost pur si simplu mana cereasca. Dupa regimul de viata haotic si fast-food istic, din bucuresti, o masa sanatoasa e ceva de domeniul viselor.
La o masa asa buna, bineinteles ca nu putea lipsi o palinca si o tuica, sa dea savoare si sa faca digestia mai usoara.:)
A doua zi, surpriza: ningea, totul era alb si in ceata. Am facut o plimbare mica pana pe la table, desi soferul era cam stresat din cauza drumului de intoarcere( cauciucuri de vara, drum de tara cu niste curbe nu tocmai prietenoase daca erau cu zapada). Cu ocazia asta ne-am bucurat si de ceea ce ne doream cel mai mult...zapadaaa. La un moment dat , intr-o poiana, mergeam prin zapada pana la genunchi iar in jurul nostru ceata. Totul era alb, daca n ar fi fost drumul batut , nu mai aveam nicio directie. Mi-a placut mult senzatia de vid, de nimic in jurul meu, parca as fi plutit in lichidul amniotic. As fi stat acolo toata ziua.
Nu a fost o iesire cu evenimente spectaculoase, dar cel putin mie mi-a daruit linisitea si tihna dupa care tanjeam de vreo luna de zile, cel putin.
As zice ca satul Pestera, si casa Folea in mod deosebit, sunt rupte din povesti. Atat ca locuri cat si ca oameni.
O sa revin cu poze, cand o sa le am.
Sambata dimineatza am pornit 4 oameni din Bucuresti, obositi dar voiosi, spre Brasov, unde urma sa-mi primesc "cadoul" de 8 martie, o pereche de supra pantaloni. Daca tot am ajuns in Brasov, si era vreme super, soare, cald ( am adus eu soarele de la bucuresti :) am zis sa mai stam putin, sa ne plimbam prin centru, sa bem o cafea, ca vreme aveam destula. Am vizitat pt prima data biserica neagra, mi-am cumparat o carticica si apoi am plecat spre Prejmer, sa vedem o biserica fortificata.
Ei bine, bisericuta asta cu tot ce era in jurul ei,mi-a luminat ziua; dupa ce am plecat de acolo, pluteam pur si simplu. Foarte bine intretinuta, in interiorul zidurilor era linistea pe care o cautam, care impreuna cu lumina si caldura soarelui, au reusit sa-mi alunge oboseala adunata in ultima luna.
Starea asta de bine s-a mentinut si mai departe. Drumul spre satul Pestera, plin de soare, o priveliste suuuuperba a Bucegilor inzapeziti zdravan, nici nu stiam unde sa ne uitam mai repede, drum-Bucegi-Crai( el era cam in nori).
In Moeciu venise deja primavara, zapada aproape nu mai era, eu eram un pic dezamagita, pentru ca nu am prins nicio zapada serioasa anul asta. La casa Folea, insa, era ceva, cat sa zicem ca e iarna. Sotii Folea sunt niste oameni cum destul de rar mai gasesti, dar inca mai sunt sanse, daca ii cauti bine. Parca am fi mers la tara la bunici. Ne-au pregatit un bulz demential de delicios, cu muraturi, pe seara o ciorba de pui cu fidea, servita in castron de portelan. M-am intors cam cu vreo 20 de ani inapoi, pe vremea cand luam masa in familie, duminica la pranz, sau la sarbatori, cand scoteam vesela "buna". Mancarea preparata numa din ingrediente naturale, din gospodarie, a fost pur si simplu mana cereasca. Dupa regimul de viata haotic si fast-food istic, din bucuresti, o masa sanatoasa e ceva de domeniul viselor.
La o masa asa buna, bineinteles ca nu putea lipsi o palinca si o tuica, sa dea savoare si sa faca digestia mai usoara.:)
A doua zi, surpriza: ningea, totul era alb si in ceata. Am facut o plimbare mica pana pe la table, desi soferul era cam stresat din cauza drumului de intoarcere( cauciucuri de vara, drum de tara cu niste curbe nu tocmai prietenoase daca erau cu zapada). Cu ocazia asta ne-am bucurat si de ceea ce ne doream cel mai mult...zapadaaa. La un moment dat , intr-o poiana, mergeam prin zapada pana la genunchi iar in jurul nostru ceata. Totul era alb, daca n ar fi fost drumul batut , nu mai aveam nicio directie. Mi-a placut mult senzatia de vid, de nimic in jurul meu, parca as fi plutit in lichidul amniotic. As fi stat acolo toata ziua.
Nu a fost o iesire cu evenimente spectaculoase, dar cel putin mie mi-a daruit linisitea si tihna dupa care tanjeam de vreo luna de zile, cel putin.
As zice ca satul Pestera, si casa Folea in mod deosebit, sunt rupte din povesti. Atat ca locuri cat si ca oameni.
O sa revin cu poze, cand o sa le am.
joi, 5 martie 2009
de prin lume culese
S-a terminat cu "alt film"-ul ardelenesc. Fuse plin cu de toate si bune si rele si hazlii.
Drumul spre Cluj a fost obositor, n-am putut dormi decat vreo 2-3 ore, din cauza unei sete crunte(am uitat sa mi iau apa si trenul in graba lui nu a avut opriri mai lungi, nici macar in brasov). Nu mai zic ca nu am prins loc la cuseta(atunci as fi avut si apa), iar compartimentul a fost plin.
Dimineatza, pe la ora 5,in statia de autobuz, asteptam eu cu mare nerabdare troleul( nu stiam ca sambata ele circula de la 6). Vine un nene la mine, nu stiu daca era beat sau nebun sau ambele, si incepe sa ma intrebe de sanatate, ca de unde vin, daca am fost la munte(eram cu rucsac de munte, cu bocanci legati de el si cu umbrela inloc de bete de trekking), la care eu , cu castile pe urechi, ii zic scurt ca nu am chef de vorba la ora aia. Pleaca, mai da ture pe acolo, revine. Ma mai intreaba una alta (nu mai tin minte ce) iar i-o retez,iar pleaca. Dupa un minut, doua, ma pomenesc cu el : domnisoara sa stii ca oameni in varsta sunt oameni buni, sa -i asculti, si pleaca cantand in gura mare un cantec popular. Am ramas uluita. Faza asta venea dupa ce toata noaptea citisem cartea lui Dan Puric. Cine a citit-o cred ca isi cam imagineaza ce impact a avut situatia asta atunci.Saturandu ma de asteptat si frig, m-am suit in taxi si am plecat spre locul meu de cazare, la parintii unei f bune prietene.
Familia la care am stat m-a rasfatat in cel mai inalt grad posibil si au avut grija de mine "ca la mama acasa" , lucru fara de care nu stiu cum as fi putut sustine recitalul din cluj. Cum sanatatea nu prea e cel mai bun prieten al meu in ultima vreme, ba din contra, doamna Andrei a fost ingerul meu pazitor zilele alea, punandu-ma pe picioare pana la recital( e farmacista :) )
La pranz, dupa ce m-am trezit, am constatat ca playerul meu nu mai mergea. La momentul respectiv am luat chestia asta ca pe un semn ca nu trebuie sa mai ascult muzica la casti, pt ca m ar obosi si mai tare. Astazi, povestind unui prieten situatia, am realizat ca a fost si un semn de genul asculta si ce se petrece in jurul tau, nu numai ce vrei tu.. Ca o continuare a fazei, ajunsa in bucuresti, am cautat in toata casa certificatul de garantie al playerului, sa l duc la reparat( s ar putea sa nu fi facut inca anul), ei bine..nu l am gasit. Stiu sigur ca nu l am aruncat, si m am tot lovit de el acu ceva vreme, dar acum nu e de gasit.
Desi am stat 3 zile in Cluj, pentru prima data am simtit acolo ca timpul mi se scurge printre degete, zburau orele care incotro si nu siteam ca ma aleg cu ceva in ceea ce priveste studiul la pian. Nu aveam forta, energie, mintea refuza sa asimileze, totul se reducea la un exercitiu de degete.
Primul lucru pe care l-am facut sambata , a fost sa mi cumpar cealalta carte a lui Puric, Cine suntem, avand surpriza sa primesc si un calendar dragut cu cow parade, de martisor, din partea celor de la Carturesti.
Recitalul a fost greu, foarte greu. Nu m-am putut concentra deloc, timp de o ora si ceva, ma intrebam cum o sa rezist pana la sfarsit. In ciuda faptului ca eu m-am simtit foarte aiurea pe scena, a sunat bine, in sala efectul a fost cu totul altul. Cand am auzit lumea, dupa, ce-mi spunea, ma felicitau, profesorii ziceau ca a fost bine...ma uitam foarte suspicios la ei. Aveam senzatia ca vorbesc despre alt concert. Ajunsa acasa am ascultat inregistrarea: ei aveau dreptate, chiar a fost bine, cu totul altceva decat imi imaginam eu.
Dupa recitalul asta mi-am jurat ca de acum incolo, inainte de recital solo sau o cantare mai importanta, imi iau o saptamana de pauza.
Daca nu fac lucrul asta, e foarte posibil sa o iau razna intr-un fel sau altul.
Weekendul asta, cat am fost eu la Cluj, 3 elevi ai mei au luat premii la un concurs de pian, la Buzau( un premiu I, un premiu III si o mentiune), iar fetita care a luat premiul I, a trecut si la faza urmatoare a olimpiadei, asta intamplandu-se marti. Nu va mai zic ce inseamna sa fii departe de ei in astfel de momente, mai ales ca pt ei era prima data cand i am lasat singuri. Nici nu mai stiu la ce mi statea mintea mai mult, la ce au facut ei acolo sau la ce trebuia sa fac eu unde eram.
Revenind, dupa 4 ore de somn, la 5 dimineatza trezirea si la gara. La 9 eram in Baia Mare. Ajung la liceul de arta, ma intalnesc cu prietena mea de suferinte si nazbatii, din facultate, fac cunostinta cu directoarea liceului, care este o super femeie , si merg la pensiunea unde mi rezervasera o camera. Ei bine, asta e camera:
Am incremenit in pragul usii si eu si prietena mea. Dupa care a aparut si intrebarea iminenta: si barbatul unde e? all inclusive? :))
Recitalul a iesit f bine, m-am simtit super, pianul excelent( eram a doua persoana care a cantat pe el, un Bechstein nou nout), oameni deosebiti, primitori, relaxati. Directoarea m-a socat in primul rand prin linistea pe care o avea , relaxarea, trata toate problemele foarte detasat. A avut grija sa nu mi lipseasca absolut nimic, m-a rasfatat cat s-a putut, am discutat in scurtul timp cat l-am mai avut dupa recital probeme de muzica, de scoala. M-am bucurat sa aflu ca se poate si altfel decat am fost obisnuita in ultimii ani in bucuresti, in sensul ca oamenii fac carte, se incearca o culturalizare generala decenta, ca acolo au liste de asteptare la clasa I, ca lumea vrea sa faca muzica, ca profesorii au o orchestra, unde cu ajutorul colaboratorilor de la filarmonica din Satu Mare, si cu elevi, au o stagiune de concerte serioasa si alte minunatii de astea, care in bucuresti sunt SF.
IN final, multumesc celor care au facut posibile aceste evenimente, dna prorector Adriana Bera de la Academia de muzica GH Dima, Smarandei Gregorian si directoarei Liceului de Arta din Baia Mare, Cristina Nemes-Bota, celor care m-au gazduit, familiei Andrei, si prietenilor care m-au sustinut care cum au putut.:)
Cluj, 2 martie 2009
pozele de la recitalul din Baia Mare urmeaza sa le primesc....
Drumul spre Cluj a fost obositor, n-am putut dormi decat vreo 2-3 ore, din cauza unei sete crunte(am uitat sa mi iau apa si trenul in graba lui nu a avut opriri mai lungi, nici macar in brasov). Nu mai zic ca nu am prins loc la cuseta(atunci as fi avut si apa), iar compartimentul a fost plin.
Dimineatza, pe la ora 5,in statia de autobuz, asteptam eu cu mare nerabdare troleul( nu stiam ca sambata ele circula de la 6). Vine un nene la mine, nu stiu daca era beat sau nebun sau ambele, si incepe sa ma intrebe de sanatate, ca de unde vin, daca am fost la munte(eram cu rucsac de munte, cu bocanci legati de el si cu umbrela inloc de bete de trekking), la care eu , cu castile pe urechi, ii zic scurt ca nu am chef de vorba la ora aia. Pleaca, mai da ture pe acolo, revine. Ma mai intreaba una alta (nu mai tin minte ce) iar i-o retez,iar pleaca. Dupa un minut, doua, ma pomenesc cu el : domnisoara sa stii ca oameni in varsta sunt oameni buni, sa -i asculti, si pleaca cantand in gura mare un cantec popular. Am ramas uluita. Faza asta venea dupa ce toata noaptea citisem cartea lui Dan Puric. Cine a citit-o cred ca isi cam imagineaza ce impact a avut situatia asta atunci.Saturandu ma de asteptat si frig, m-am suit in taxi si am plecat spre locul meu de cazare, la parintii unei f bune prietene.
Familia la care am stat m-a rasfatat in cel mai inalt grad posibil si au avut grija de mine "ca la mama acasa" , lucru fara de care nu stiu cum as fi putut sustine recitalul din cluj. Cum sanatatea nu prea e cel mai bun prieten al meu in ultima vreme, ba din contra, doamna Andrei a fost ingerul meu pazitor zilele alea, punandu-ma pe picioare pana la recital( e farmacista :) )
La pranz, dupa ce m-am trezit, am constatat ca playerul meu nu mai mergea. La momentul respectiv am luat chestia asta ca pe un semn ca nu trebuie sa mai ascult muzica la casti, pt ca m ar obosi si mai tare. Astazi, povestind unui prieten situatia, am realizat ca a fost si un semn de genul asculta si ce se petrece in jurul tau, nu numai ce vrei tu.. Ca o continuare a fazei, ajunsa in bucuresti, am cautat in toata casa certificatul de garantie al playerului, sa l duc la reparat( s ar putea sa nu fi facut inca anul), ei bine..nu l am gasit. Stiu sigur ca nu l am aruncat, si m am tot lovit de el acu ceva vreme, dar acum nu e de gasit.
Desi am stat 3 zile in Cluj, pentru prima data am simtit acolo ca timpul mi se scurge printre degete, zburau orele care incotro si nu siteam ca ma aleg cu ceva in ceea ce priveste studiul la pian. Nu aveam forta, energie, mintea refuza sa asimileze, totul se reducea la un exercitiu de degete.
Primul lucru pe care l-am facut sambata , a fost sa mi cumpar cealalta carte a lui Puric, Cine suntem, avand surpriza sa primesc si un calendar dragut cu cow parade, de martisor, din partea celor de la Carturesti.
Recitalul a fost greu, foarte greu. Nu m-am putut concentra deloc, timp de o ora si ceva, ma intrebam cum o sa rezist pana la sfarsit. In ciuda faptului ca eu m-am simtit foarte aiurea pe scena, a sunat bine, in sala efectul a fost cu totul altul. Cand am auzit lumea, dupa, ce-mi spunea, ma felicitau, profesorii ziceau ca a fost bine...ma uitam foarte suspicios la ei. Aveam senzatia ca vorbesc despre alt concert. Ajunsa acasa am ascultat inregistrarea: ei aveau dreptate, chiar a fost bine, cu totul altceva decat imi imaginam eu.
Dupa recitalul asta mi-am jurat ca de acum incolo, inainte de recital solo sau o cantare mai importanta, imi iau o saptamana de pauza.
Daca nu fac lucrul asta, e foarte posibil sa o iau razna intr-un fel sau altul.
Weekendul asta, cat am fost eu la Cluj, 3 elevi ai mei au luat premii la un concurs de pian, la Buzau( un premiu I, un premiu III si o mentiune), iar fetita care a luat premiul I, a trecut si la faza urmatoare a olimpiadei, asta intamplandu-se marti. Nu va mai zic ce inseamna sa fii departe de ei in astfel de momente, mai ales ca pt ei era prima data cand i am lasat singuri. Nici nu mai stiu la ce mi statea mintea mai mult, la ce au facut ei acolo sau la ce trebuia sa fac eu unde eram.
Revenind, dupa 4 ore de somn, la 5 dimineatza trezirea si la gara. La 9 eram in Baia Mare. Ajung la liceul de arta, ma intalnesc cu prietena mea de suferinte si nazbatii, din facultate, fac cunostinta cu directoarea liceului, care este o super femeie , si merg la pensiunea unde mi rezervasera o camera. Ei bine, asta e camera:
Am incremenit in pragul usii si eu si prietena mea. Dupa care a aparut si intrebarea iminenta: si barbatul unde e? all inclusive? :))
Recitalul a iesit f bine, m-am simtit super, pianul excelent( eram a doua persoana care a cantat pe el, un Bechstein nou nout), oameni deosebiti, primitori, relaxati. Directoarea m-a socat in primul rand prin linistea pe care o avea , relaxarea, trata toate problemele foarte detasat. A avut grija sa nu mi lipseasca absolut nimic, m-a rasfatat cat s-a putut, am discutat in scurtul timp cat l-am mai avut dupa recital probeme de muzica, de scoala. M-am bucurat sa aflu ca se poate si altfel decat am fost obisnuita in ultimii ani in bucuresti, in sensul ca oamenii fac carte, se incearca o culturalizare generala decenta, ca acolo au liste de asteptare la clasa I, ca lumea vrea sa faca muzica, ca profesorii au o orchestra, unde cu ajutorul colaboratorilor de la filarmonica din Satu Mare, si cu elevi, au o stagiune de concerte serioasa si alte minunatii de astea, care in bucuresti sunt SF.
IN final, multumesc celor care au facut posibile aceste evenimente, dna prorector Adriana Bera de la Academia de muzica GH Dima, Smarandei Gregorian si directoarei Liceului de Arta din Baia Mare, Cristina Nemes-Bota, celor care m-au gazduit, familiei Andrei, si prietenilor care m-au sustinut care cum au putut.:)
Cluj, 2 martie 2009
pozele de la recitalul din Baia Mare urmeaza sa le primesc....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)