Cand am fost invitata la aceasta nunta am fost extrem de incantata. Aveam sa asist la unul din ritualurile importante din viata omului. Stiam ceva vag despre mireasa si cum ca ar fi o nunta aranjata, dar nu aveam idee ce inseamna asta de fapt si de drept, in practica.
Pe scurt, in Ladakh problema casatoriei este una extrem de complicata si complexa. Un aspect ar fi ca nu prea sunt tolerate combinatiile intre tibetani si ladakhi. Nici o combinatie de tibetan-musulman, de ex, nu este foarte fericita. Cu alte cuvinte e de preferat sa nu se amestece religiile.
Un alt aspect f important il reprezinta trecutul familiei.Arborele genealogic este foarte atent cercetat, iar daca ai ghinionul ca cineva din trecut sa fi facut ceva prostii, e f posibil sa se anuleze casatoria.
Desi suntem in secolul XXI, iar acolo este inima buddismului-ceea ce eu interpretam a fi ultima ramasita unde iubirea si compasiunea mult propovaduita ar fi omniprezente, lucrurile nu stau chiar asa;nu stau chiar deloc asa. Casatoriile aranjate de familii sunt inca foarte frecvente; nu vreau sa zic majoritare, desi senzatia mea in urma povestilor ascultate cam asta era...
Oamenii in Ladakh se casatoresc foarte devreme. Foarte rare sunt cazurile in care o femeie ajunge la 30 de ani nemaritata, si daca ajunge, presiunea familiei e imensa.
Pe scurt povestea mirilor:ea-tibetana, locuieste in Elvetia, el-indian, lucrator la societatea care face drumurile in Ladakh(un serviciu foarte onorabil, pt ca e la stat. Familiile au facut conexiunea, se cunosc de 4 luni si nu cred ca e mare iubire la mijloc, ca sa nu zic deloc...Cam asa aratau la nunta:
el
ea
Cat am stat in preajma lor, n-am vazut nici macar o urma de zambet pe fata lui. Ea mai zambea, dar nu prea era zambetul ei, dar macar de ochii lumii..tot facea ceva.
Despre ceremonie: incepe dimineatza pe la 10, mirii cu familia si cu lama care le spune rugaciunile stau toata ceremonia intr-o camera, separati de nuntasi, imbracati traditional. Acolo primesc invitatii, cadourile, katele, si felicitarile. Toate astea se intampla undeva dupa masa, in jurul orei 4. In rest, tot timpul se perinda lumea sa i felicite. Domnisoara de onoare si cavalerul stau tot timpul cu ei. Nunta se termina undeva seara, in jur de 8, cu dansuri.
Ce fac nuntasii in tot acest timp: petrec ceva mai mult ca mirii. Ei stau in cort, frumos decorat, mananca si beau pe saturate si se converseaza. Atmosfera din cort e una de sarbatoare si petrecere, cu mentiunea ca cei pentru care e facuta petrecerea sunt pedepsiti sa stea in camaruta. Asta inca n am reusit sa inteleg cum vine...Inainte de masa de pranz se servesc tot soiu de aperitive, multe cu carne muuulta, sau orez dulce cu stafide, biscuiti, bere, sucuri, milk tea sau salted tea.
Impresii personale: am perceput-o ca pe cea mai trista nunta la care am fost vreodata. Daca printre nuntasi mai aveai sentimentul ca participi la o sarbatoare, langa miri te simteai ca la inmormantare. Poate ca pentru ei asta a si fost: inmormantarea libertatii fiecaruia. Mi-a fost greu sa accept diferenta colosala intre ceea ce imi imaginam eu despre buddism si budisti si realitatea din viata lor. In acele momente, incercand sa ma pun in locul miresei, m-am simtit fericita pentru ca sunt libera. Dupa aceasta experienta, povestind cu prietenii mei, care aproape toti sunt insurati, am constatat ca mai toti au avut parte de aceeasi soarta(unii sunt ladakhi, altii musulmani).
Mi se pare trist ca la nunta ta sa nu poti zambi.
Mi se pare trist ca de nunta ta sa nu te poti bucura alaturi de invitati.
Mi se pare trist ca la nunta ta sa stai o zi intreaga jos, intr-o camera, fara aer, sa te sufoci.
Dar cel mai trist mi se pare sa-ti legi viata de o persoana cu care nu ai afinitati pentru asa ceva. Sa trebuiasca sa o vezi zi de zi, sa faci copii, sa incerci sa faci sa functioneze ceva ce nu vine in mod firesc.
Papa KOLA
mama Dolma
Teppee, my crazy sister
un aperitiv-muuulta carne spicy
orez de bun venit
Timmo-painici coapte in interior si crude pe exterior. Astea+salata au fost tot ce am putut manca, restul mancarii fiind condimentata.
bauturile binecuvantate
Kingfisher-probably the best beer in India
unul din fotografii oficiali ai evenimentului
In concluzie: aceasta nunta a fost unul din multele momente care m-au fortat sa vad si sa accept realitatea asa cum e ea: peste tot e la fel, nu e nici mai bine nici mai rau ca la noi. Sa apartii unei religii nu e acelasi lucru cu a o practica. Este perfect valabil si in cazul budistilor. Majoritatea cunosc invataturile budiste, dar cu pusul in practica stau destul de prost. Compasiunea, libertatea, iubirea sunt cuvinte mari ...Revelarea acestui adevar trist m-a aruncat in niste stari destul de extreme, penduland intre depresie si fericire. Dar despre asta in alt episod.:)
