Iaca m-am intors....vesela si plina de energie cum eram ultima data cand am scris aici.:) De ce n-am mai scris...cred ca am fost mai preocupata de trait si de ce se intampla in jurul meu. Am mai adunat ceva experiente atat de ordin profesional cat si in plan personal...deh, mai trebuie sa si traiesti...macar din cand in cand.:) Concluziile ar fi: muntele este cel mai bun medicament pentru orice vreti voi, si cel mai bun prieten al meu. Nu te respinge niciodata, te asculta oricand si oricat vrei tu si stie sa ti dea remediul de care ai nevoie in momentul respectiv, pentru ca....te simte. merita povestita ultima mea experienta pe munte.
Weekendul trecut am facut o vizita in Piatra Mare, singura. Aveam nevoie sa-mi incarc bateriile pentru recitalul de luni, din piata festivalului Enescu. Bateriile erau goale, goale.Starea fizica era precara, astfel ca am ales un traseu umblat si nu prea solicitant, pentru a nu avea surprize. Vremea a fost ideala..nici cald, nici frig, soare de toamna, lume nu foarte multa...era bine. Dupa ce am trecut de canionul 7 scari si a inceput urcusul propriu zis, m-am trezit escortata de un roi de muste si musculite de diferite varste. N am vazut asa ceva de cand sunt...erau zeci. Fizic ma resimteam putin...si tare as fi vrut sa fac niste pauze pe traseu, sa ma odihnesc, de data asta nu ma grabeam nicaieri, vroiam sa stau in padure...ei bine, nu s a putut. Nu puteam sta pe loc mai mult de juma de minut, hai maxim un minut. Si uite asa...am fost eu obligata sa ma comport ca in zilele bune...desi nu asta a fost scopul initial. La 10 minute dupa ce am ajuns la cabana....dormeam. Si am dormit mult...adica vreo 14 ore in total(cat nu am dormit toata saptamana la un loc, cred).
La coborare...nici urma de muste. Si au facut datoria si au disparut. N as fi crezut ca la un moment dat in viata asta...o sa fiu ajutata de chestiile alea mici si enervante pe care le alungam din casa, pentru ca ne enerveaza. Ei bine...mustele alea au adus-o pe vechea Elena inapoi...asta pe scurt.
O alta concluzie: singura persoana pe care te poti baza tot timpul si in mod deosebit in momentele dificle, esti doar TU. Asta nu e o noutate...doar ca din cand in cand eu mai uit. Dupa tine, urmeaza prietenii...mai mult sau mai putin cunoscuti :P (asta e cu dedicatie). Si daca tot am ajuns la prieteni...vreau sa multumesc celor care m-au ajutat zilele trecute, intr-o situatie limita (se stiu ei care) pt ca m-au scos din kkt si mai mult decat atat, mi-au redat starea de bine.
I feeeel good...ta-na-na-na
