Buila-Vanturarita, 20-21 iunie 2009

De mai bine de un an tot vroiam sa ajung in muntii Capatanii, mai multi prieteni zicandu-mi ce faina e creasta, ce salbatica zona, etc. Saptamana trecuta a venit si invitatia, la care nu am putut spune nu. :)

Am plecat sambata dimineatza eu, Mircea, Georgiana si Silvian. Am ajuns in Barbatesti pe la 11 si un pic, iar la 11:45 am pornit pe traseu: bulina galbena, poiana Scarisoara-muntele Cacova-Muntele Piatra-saua Builei-vf Buila- saua Stevioara-Vf. Vanturarita mare-schitul Pahomie.

Am intampinat o mica problema cu intrarea in traseu. Indicatorul arata cam asa :



iar bulina galbena era pe un stalp inainte, pe drum, care te ducea aiurea. pe indicator nu se mai vedea aproape nimic. De tinut minte pentru intrarea asta este podul de lemn care apare in stanga drumului.



Urcusul pana in creasta a fost placut si nu foarte obositor. Exista apa pe traseu, in 2 locuri, ultimul la o stana.









Dupa vreo 3 ore, aproximativ, am ajuns in creasta, pe muntele Cacova.





Creasta, pentru mine arata mai degraba a platou, datorita latimii ei considerabile. Notiunea de creasta pt mine inseamna ceva gen Piatra Craiului, adica o carare mica pe varfurile muntilor. Buila Vanturarita e foarte lata si pitoreasca in acelasi timp.
Dupa ce am trecut printr un mic horn, am ajuns in saua Builei, unde acum se reface un refugiu si arata foaarte bine.





o capra si un tap aveau ceva de impartit. foarte interesant ritualul...








Din saua Stevioara mai sunt 20 de minute pana pe vf Vanturarita mare.







Coborarea a fost partea cea mai dificila, datorita marcajului care era cumva sub noi. L am pierdut de vreo 3 ori, pentru ca pietrele erau pe jos, si nu prea l vedeai, fiind deasupra lui. Se poate cobori si pe firul vaii, direct, pt ca oricum marcajul ajunge la un moment dat si pe vale, apoi intra in padure. Coborarea a durat 2 ore, cu juma de ora pierduta cu cautatul bulinei albastre.

Am pus cortul la schitul Pahomie. Vizavi de el este un mic camping, cu bancuta si loc de cateva corturi. Locul este chiar in curba, pe dreapta drumului, cum vii dinspre schitul Patrunsa sau de pe munte.





Schitul Pahomie



biserica de la schitul patrunsa



trovantii de la costesti-horezu. niste bolovani care cresc dupa ploaie....





cheile Bistritei.



un mic cocotz.






A fost un weekend plin, exploatat la maxim, cu efecte pe masura. inca mai simt febra musculara serios, dar a meritat. :)

Cu bitzi la Mogosoaia

Mogosoaia e un loc in care vroiam de ceva vreme sa ajung. Tot am vorbit cu prietenii biciclisti sa dam o tura pe acolo , candva. Dimineatza, stand io si cugetand ce fac intr-o zi de duminica, in bucuresti, nici n-apuc bine sa mi limpezesc gandurile, ca ma pomenesc pe mess cu o invitatie: hai cu tzoacla la Mogosoaia! N-a trebuit sa spuna de 2 ori. In 20 de minute eram la piata Natiunile Unite sa-l culeg pe Emil, care n-avea chef de munca.:).

Am ajuns repede la obiectivul turistic, intr-o ora, din care cred ca 50 de minute au fost prin Bucuresti ( bleah). Locul este superbissim, preturile la teresa ultra decente. As zice ca se merita sa faci o ora pana acolo , sa bei un cico, dupa munca.:)




gradinile astea mi au placut mult.






prostiile alea din curte..mi au displacut profund.



Si uite asa, dintr-un click, ziua asta a capatat o savoare neasteptata. :)

prima tura cu bike ul la munte

Am facut-o si pe asta. Asteptam de ceva vreme sa ies cu bitzi la munte si intr-un final s-a inamplat. Weekendul asta am fost la Cheia. Sambata a plouat toata ziua ..ce poate sa faca omu la munte cand ploua in halul asta...?



bagi carnatu' pe bat..



mai arunci o clatita in tavan...



mai asculti un vin inainte sa l savurezi...



Cum pentru duminica am comandat niste soare numa bun de bicicleala...iata ne la deal. Am urcat din Cheia pana in pasul Bratocea, adica vreo 13 km, si vreo 400 de m diferenta de nivel.







trupa de soc: teo, silvia, geroge, flori, eu si mircea.