stok kangri

maine voi pleca spre stok kangri. in ultimele zile vremea a fost intr o permanenta schimbare, iar sus a plouat/nins in fiecare zi. sper ca zilele urmatoare sa fie suficient de ok pt a reusi ce mi am propus. tura ar trebui sa dureze 3-4 zile.
revin cu detalii dupa. :)

Leh, India

Dupa 2 zile petrecute in New Delhi, in cea mai mare parte a timpului in tabara tibetana, am ajuns in Leh. Nu asa cum am planuit, cu autobuzul, ci cu avionul, pentru ca drumul inca nu e refacut dupa dezastrul petrecut recent. Momentan inca sunt probleme cu drumurile mai in toate directiile. Ieri s-a deschis cel spre Srinagar, dar acolo sunt probleme de natura politica. Azi am auzit ca s-ar fi deschis sidrumul spre Tso Moriri, unde vreau eu sa ajung. Deocamdata inca este ff complicat de ajuns, dar sunt convinsa ca voi reusi la un moment dat.

In ceea ce priveste urmele dezastrului de saptamana trecuta...sunt ff serioase. inca sunt multi oameni disparuti, cei care sunt inviata acum lupta cu namolul sa l scoata din case, sau din ce a mai ramas din ele, turistii au plecat in mare parte..dar inca mai sunt destui pe aici, din ce am vazut pana acum.

se pare ca ascensiunea pe stok kangri nu e posibila acum, din cauza conditiilor meteo. a nins mult acolo, a si plouat, nimeni nu urca, nici ghizi, nici turisti, nimic.... voi vedea in zilele urmatoare care e situatia. cel putin pana in base camp tot merg...:)

pana acum am cunoscut niste oameni pur si simplu minunati... nici n am cuvinte sa descriu. sunt aici de o zi si deja ma simt ca un membru al familiei la care locuiesc.

daca tot sunt fortata de imprejurari sa stau mai mult aici, voi incerca sa i ajut pe oameni cat mai mult. deocamdata nu pot pune poze, pentru ca nu am cum sa le descarc. dar la un moment dat veti vedea( daca nu ati vazut inca la televizor) ce a fost aici.

31 iulie- o zi lunga si plina de inedit

Ziua de ieri a inceput cu o oarecare lenveala pana dupa pranz,cand intr-un final am pornit impreuna cu Serghei, Gina si Sasa catre Nikolina Gora, locul unde se afla casa in care a trait in ultima parte a vietii Prokofiev.
Eram extrem de curioasa si nerabdatoare sa vad mosia cu pricina. Locul cu pricina este undeva la 40 de km de Moscova,se ajunge repede,iar drumul este pliiin de politie si de case de bogatasi. Fara sa exagerez, erau echipaje cam din km in km, daca nu mai des. Serghei spunea ca astia tre sa dirijeze circulatia astfel incat oamenii bogati sa aiba drumul liber cand merg la Moscova.
Am ajuns si in localitatea mult cautata...care de fapt nu stiu cum o sa numesc..poate sat de vacanta...unde nimeni nu stia unde e casa lui Prokofiev. Dupa mai multe incercari...niste doamne ne spun ca este o alee cu numele Prokofiev, putin mai departe de unde eram noi. Mergem acolo...ne invartim, gasim un chiosc la un soi de intersectie...nimeni nu stia nimic de casa mult cautata.Ne intoarcem si o luam pe calea reductiei logice... pe aleea cu pricina erau 2 case...pe una din ele era un banner cu o agentie imobiliara...semn ca era de vanzare. Suna Serghei la nr de acolo si afla ca aia e casa si ca agentul a plecat cu juma de ora inainte, de acolo... pretul terenului:5 milioane de dolari! Anul trecut a fost vanduta de nepotul lui Prokofiev, iar acum se pare ca este scoasa iar pe piata...

Cum am reusit sa vad casa o sa va povestesc cand ma intorc in romania. Ce pot sa spun acum e ca este in mare paragina, mi-a lasat un gust amar peisajul si cred ca locul ala ar fi meritat un cu totul alt tratament.

Altfel, atmosfera locului era faina, linsite, aer, mirosul de conifere era destul de puternic si de refreshing. Banuiesc ca pe vremea lui Prokofiev peisajul din jur era un pic altfel fata de acum...adica nu era plin de vile de vacanta,care mai de care mai luxoase. Casa este mica, simpla, intima, inconjurata de multa verdeata si copaci...

Dupa escapada asta ne-am intors acasa, am bagat un somn de frumusete, iar seara am iesit in oras la karaoke, tot in aceeasi formula, la care s-a mai adaugat un prieten de-al lui Sasa,cred ca Vadim il cheama.

Am avut ocazia sa vad cantand oameni simpli, de tot felul. Preferintele generale erau de muzici rusesti, ceea ce mie mi -a conveint de minune.Vadim, ca o gazda serioasa ,a avut grija sa-mi spuna in linii mari cam despre ce era vorba in cantecele rusesti. Toate erau despre dragoste.:) Asa am aflat ca cei din Caucaz sunt mai patimasi decat restul rusilor.:))Ce mi-a placut la oamenii astia a fostt intensitatea cu care traiau ce cantau acolo...era din categoria 100%nu va mai zic ca majoritatea cantau bine,nu falsau, aveau voci frumoase..

Bineinteles ca nu am scapat ..si a trebuit sa interpretez si eu ceva...desi nu mi place deloc sa cant din gura...am facut un duet cu Serghei pe I am a passenger al lui Iggy Pop. A fost chiar distractiv si a sunat mai bine decat ma asteptam eu :))))
Am stat la karaoke pana pe la 5 jumate dimineatza, cred...semn ca ne-am simtit bine.:)

Astazi mi-am petrecut toata dupa masa la pian, cu rapsodia lui Rachmaninov. Noutatea a fost ca in unele pasaje,am remarcat niste formule melodice foooarte asemanatoare cu ce auzeam aseara in cantecele rusesti de la karaoke. E destul de greu de explicat in cuvinte...este vorba de muzicalitatea intonatiei, a inflexiunilor vorbirii. Cert este ca acum cand cant pasajele cu pricina ...am in minte imaginea sonora a oamenilor de aseara...

Cam atat pentru moment.Maine o sa fie prima zi de curs...voi reveni cu impresii calde...si ceva poze.