marți, 27 ianuarie 2009

muzica de camera

Vineri, orele 18:30-19(mai sigur 19:00)o sa cant la UNiversitatea Nationala de Muzica, in sala Enescu , in cadrul examenului de muzica de camera al masteranzilor.

In program:

S. Prokofiev - Sonata a II a pentru vioara si pian
Vioara: Tudor Diaconescu (examenul lui de muzica de camera)

marți, 20 ianuarie 2009

exams day

Maine va fi o zi inedita si interesanta, as zice, in care ma simt analizata din toate unghiurile profesionale:

dimineatza de la 10 sunt in comisie de examen la liceu. Macar acolo dau eu notele ;))

la pranz, imediat dupa treaba cu comisia, au elevii mei examen.(analiza dpv pedagogic)

la 14, la conservator, dau examenul de muzica de camera(analiza dpv practic, cantat la pian)

iar la 16 examen la semiotica( analiza a cunostintelor teoretice).
ma bucur ca scap de mai multe odata si asta nu e asa o mare pb, cel putin cu examenele de la facultate. alea de la liceu, ale copiilor, is mult mai stresante.

Ma simt de parca as sta sub lumina unui reflector puternic, iar prin fata mea se perinda diverse comisii, diversi specialisti, fiecare privind din unghiul lui. Cam ca la doctor, asa.

Din toata tarasenia asta , cel mai mult astept examenul de muzica de camera, unde o sa cant sonata de prokofiev pt flaut si pian-o ador, are o partea a III a sublima.

luni, 19 ianuarie 2009

Viena I

Deja a trecut ceva vreme de cand am fost acolo...intre timp entuziasmul s-a transformat in dor, mult mai repede decat credeam. Nici nu stiu cu ce sa incep, despre ce sa scriu, daca ar fi sa povestesc tot + impresii , as scrie pana dimineatza si nu stiu daca as termina.

Ideile de baza ar fi ca mi-a placut mult, ca m-am simtit ca acasa, ca ador palatele, in mod deosebit belvedere, ca imi place sa beau cafea in locuri care pastreaza inca un parfum aristocratic sau macar de rafinament, ca peste tot am simtit in aer muzica si istorie, si ce mi-a placut mai putin...ca erau muuuulti romani, mult prea multi.

sa incep cu lucrurile faine.

Cat am stat acolo(adica 6 zile) am avut o viata organizata, as zice chiar disciplinata, cum nu prea e posibil in bucuresti, astfel ca dimineatza ne trezeam pe la 9, luam un mic dejun sanatos, in sensul de consistent, ca sanatos nush cat era, apoi ieseam in oras, vizitam palat sau muzeu, ceva, pana pe la pranz, apoi urma cafeaua( acasa nu aveam filtru si nici cafea)intr-un loc dragut gen Cafe Central, sau Opera sau Hofburg Cafe,sau Gloriette, etc..si prajitura Ramonei, apoi mai dadeam o tura, dupa care ni se facea foame asa ca ajungeam ori la Einstein, unde eu comandam un kleine schintzel iar Ramona incerca tot soiu de chestii din menu, apoi iar in oras, sau acasa putin, si in final in club( asta in ultimele 4 zile).

Dintre obiectivele turistice vizitate, adica Schonbrunn, apartamentele lui Sissi de la Hofburg, tezaurul, Belvedere, casa lui Mozart, locul unde sunt inmormantati toti imapratii Austriei, Cimitirul Central, m-au impresionat in mod deosebit Belvedere, apartamentele lui Sissi casa lui Mozart si cimitirul central.

Belvedere e un paradis in primul rand ca locatie si palat ( intre cele din Viena mi-a placut cel mai mult) iar apoi prin expozitia care se poate vedea acolo, una din ele.
Belvedere.




In ceea ce priveste expozitia...a fost prima data cand am simtit nevoia si placerea sa stau, sa savurez tablourile, imi creau o stare( asta a fost o premiera in materie de pictura)pur si simplu nu ma puteam dezlipi f usor,desi trebuia pt ca Ramona ma astepta afara( altfel mi ar fi placut sa stau acolo mai multe ore. Mi-au placut mult tablourile din perioada clasica,romantica, van gogh(nu mi venea sa cred ca vedeam un tablou veritabil de el) si klimt( cat e de promovat pictorul asta).Mi-a parut rau ca nu stiam nimic despre pictorii de pe acolo, aia din perioada romantica in mod deosebit si mi-am promis ca o sa caut detalii despre ei. Oricum, as putea spune ca am inceput anul asta cu dreptul, facand un pas urias spre pictura.

La casa lui Mozart m-a impresionat simplitatea iar filmul care rula pe niste plasme cu secvente exact din camera respectiva, avea un impact demn de luat in seama.



La celebrele apartamente m-a captivat totalmente luxul, stralucirea, somptuosul, ma simteam efectiv ca in povesti. Cand am iesit de acolo, pluteam, nevoia mea de aristocratie fusese satisfacuta pe deplin.

In ceea ce priveste cimitirul ...am fost acolo pt ca vroiam sa vad mormintele lui Beethoven si Mozart( ma gadneam ca as fi dus si flori, dar era asa frig ca nu mi a mai ars de cumparat flori). Pana sa ajungem la mormintele artistilor am dat de tot soiu de nici nu stiu cum sa le numesc asa ca mai bine pun poze.









iar a fost super tare...cica mare matematician care a descoperit nush ce formula ( Ramona stie :) ) si i-au scris o pe placa.



Cam atat despre obiective. Continuarea in episodul urmator...

p.s. nu stiu de ce pozele nu sunt salvate intregi...

duminică, 18 ianuarie 2009

cateva urme ...vizuale II

Fotograf de serviciu: Teo Paraschiveanu. Mai multe de-ale lui: http://alpinet.org/main/search_ro_keyword_TEO+PARASCHIVEANU_ss_4_sf_0.html

sedinta de make-up:


cu putin timp inainte de a incepe










photosession-ul de dupa ( urmele vizuale I)

joi, 15 ianuarie 2009

cine esti, numar 7?

Uitandu-ma la comentariile de pe blog , am remarcat un aspect interesant (traiasca spectromorfia si dl Tutuianu.:D) marea majoritate au ori 0 ori 2, 5, 7 comentarii. Ies din tipar trei cu 1,3 si 4 comentarii. Sa fie o pura coincidenta? n-as prea crede. Prea se repeta numerele astea. Ca atare m-a apucat curiozitatea la 1 noaptea sa vad pana unde merg coincidentele. Dau sa fac o statistica, de cate ori apare fiecare numar de comentarii, primul aspect interesant: pana acum am un numar total de 25 de posturi de cand am inceput acest blog. Ce a iesit la numaratoare:

1 comentariu - 1 post
3 comentarii - 1 post
4 comentarii - 2 posturi
7 comentarii - 3 posturi
5 comentarii - 3 posturi
2 comentarii - 6 posturi
0 comentarii - 9 posturi

ordinea asta a rezultat in urma unei piramide care are la baza cel mai mare numar de posturi, iar in varf cele ami putine. grosso modo ar arata cam asa:


1 com. -
3 com. -
4 com. --
7 com. ---
5 com. ---
2 com. ------
0 com. ---------

daca scoatem prima si ultima treapta, adica baza si varful, observam ca exista o simetrie in interiorul ei: 7 este incadrat de 2+5 si 4+3, la baza in mod crescator, iar spre varf descrescator.
Urmatorul pas: cautarea semnificatiilor cifrelor, separat.Ce am gasit pe site ul www.numerologie.fidelia.ro:

0- nu apare in numerologie, pe site ul unde sunt eu acum. Eu l-as interpreta ca fiind nimicul din care venim, sau absolutul din care suntem "culesi".

1 - Este conducatorul, individualistul, inovator prin excelenta. Dinamic, dar in acelasi timp si polemic, ii face o placere deosebita sa-si expuna parerile, sa ajunga la discutii contradictorii, preferand intotdeauna sa aiba ultimul cuvant. Nu cunoaste complexe de inferioritate, considerandu-se daca nu perfect, cel putin superior altuia. Este tipul mental, independent, dinamic si entuziast. Se impotriveste oricarui tip de autoritate din exterior, dar este autoritar cu altii.

2 - Este considerat pe de o parte ca origine a raului, datorita faptului ca inceteaza unitatea si incepe dualitatea, antagonismul, iar pe de alta parte reprezinta desavarsirea unitatii vazuta ca intreg, atragerea contrariilor. Deja aici se manifesta dorinta de colaborare, armonia, tactul, diplomatia. Este plin de amabilitate, de calm. Este numarul femeii, al mamei. Mare atractie spre viata de familie si artele plastice, apreciaza finetea.

3 - Caracterizat ca numar perfect, avand un inceput, un mijloc si un sfarsit, este simbolul Trinitatii. Persoanele caracterizate prin acest numar sunt pline de jovialitate, sunt ingenioase, darze, vesnic optimiste si increzatoare, pline de farmec, tandre, sociabile, fara complexe de inferioritate, au o vitalitate contagioasa si uneori sunt vorbarete pana la exasperare. Poseda o imensa sete de cunoastere, sunt harnice si intreprinzatoare, dar tot ele sunt cele care promit mai mult decat pot face.


4 - Ei sunt cei care despica firul in patru, dar nu inseamna ca au intotdeauna dreptate, desi le place sa creada acest lucru. Doresc sa se realizeze in general pe plan material si social, nu au timp sa se gandeasca la himere. Poseda o gandire logica, patrunzatoare si fina, de multe ori dand dovada de duritate si inflexibilitate. In idei sunt conservatori.

5 - Dupa pitagoricieni acest numar simbolizeaza perfectiunea umana si casatoria. Persoanele caracterizate de acest numar au o inteligenta dinamica, reflectata prin setea de cunoastere caracteristica. Sunt vioaie, nelinistite, le plac schimbarile, calatoriile, tranzactiile de orice fel. Aici se regasesc cei deschisi, spontani, aventurieri, progresisti, dar pot fi si irascibili.

7 - Numar spiritual, reprezentand uniunea omului cu Divinitatea, este marele numar biblic. Am putea considera ca fiind caracterizat doar de un singur element, aerul, dar in realitate aduna in el influenta tuturor celor patru elemente si in acest fel este deosebit de echilibrat. Entitatea caracterizata prin acest numar are un spirit de observatie accentuat, da dovada de curiozitate, cumpatare, independenta. Sunt introvertiti, sensibili, visatori, emotivi, puterile lor psihice sunt accentuate. Altminteri sunt rezervati, enigmatici, tind excesiv spre perfectiune, au un spirit ales, nu accepta jumatati de masura.


In momentul asta, dupa ce am citit destul de la repezeala caracateristicile numerelor, senzatia este ca acea piramida ma reprezinta cumva. Nu mi-e foarte clar, dar faptul ca intre 0 si 1 este cuprinsa acea simetre care se invarte in jurul lui 7 si nu oricum, nu se repeta, imi spune cate ceva. Ba, mai mult decat atat, se pliaza incredibil pe anumite feelinguri care le am in ultima vreme si care ma ingrijoreaza.

La baza piramidei se afla nimicul, zero ul, blank ul. In varful piramidei se afla numarul 1, la care prespun ca ar trebui sa ajung si care l-as denumi "desavarsire" sau comuniunea cu Dumnezeu ( am discutat cu cineva asta seara pe tema asta). Mai toate caracteristicile numarului le regasesc la mine. Mai putin comuniunea cu dumnezeu, la care cred ca mai e mult de lucru. Deci inca nu m-am "desavarsit" pe deplin.

Imediat dupa 0 urmeaza 2 - numarul femeii, are legatura cu arta, finetea, dorinta de colaborare, etc. Din nou multe caracteristici se potrivesc. Ca sa nu mai zic ca este numarul balantei( zodia mea) si e marcata de dulaism si oscilatii intre extreme.

Deasupra lui 2 apare 5 - spontanul, calatorii, simbolizeaza perfectiunea si casatoria. Atat perfectiunea cat si casatoria reprezinta puncte importante in viata mea, inca neatinse :)

2+5=7. se zice ca asta ar fi simbolul comuniunii omului cu Dumnezeu. In ceea ce ma priveste as zice ca poate fi simbolul acceptarii de catre mine ca mai exista si altceva dincolo de noi( asta a fost un mare pas)

Numarul 4 nu l regasesc in mine decat prin faptul ca uneori imi place sa despic firul in 4, de fapt mai tot timpul, si ca sunt ff critica atat cu mine cat si cu restul. Aceasta critica folosita bine duce spre perfectiune, deci are sens locul lui deasupra lui 7, mai ales ca se indreapta spre numarul perfect, 3.

In numarul 3 ma regasesc prin faptul ca nu mai am complexe de inferioritate, inca am o vitalitate contagioasa, cred si sunt din ce in ce mai optimista. Nici nu mi mai aduc aminte cand am fost pesimista, sau deprimata.

Pana la urma cine sunt numerele astea si mai ales cine le organizeaza?

miercuri, 14 ianuarie 2009

cateva urme...vizuale

legenda lui 1900...varianta 2009. Islamey cred ca ar concura cu succes la aprinsul tigarii.:)









Nu pot sa nu ma mandresc cu faptul ca am avut niste fotografi exceptionali.:)

To be continued...

luni, 12 ianuarie 2009

impresii de dupa


Iaca fuse si primul recital din 2009 si din cadrul doctoratului, ca sa extind nitel.
un recital lucrat serios intr-0 saptamana, ceea ce cred ca e un record personal; nu-mi amintesc sa mai fi facut vreunul in asa scurt timp, pana acum.

Toata ziua a pendulat intre stari de relaxare( multumesc lui Marius pt masajul extrem de eficient facut de dimineeatza) si noduri in stomac, emotii destul de mari, care sunt oricum de fiecare data, fie ca studiez nush cate luni sau foarte putin. Cel mai important factor pe care am mizat pentru acest recital a fost prezenta prietenilor in sala, si a fost unul castigator. Acum m-am convins cat de mult conteaza pentru mine si cum imi pot schimba starea la 180 de grade.

Neavand in spate multele ore de studiu, necesare de altfel pentru un astfel de program, a trebuit sa ma bazez foarte mult pe increderea in sine si pe o mare pofta de cantat( is cam singurele care te pot salva in astfel de situatii). Ca atare, cat domnul Toth facea introducerea, eu imi repetam: trebuie sa canti frumos! ai reusit ceea ce ti-ai dorit, sa ai recital cu muzica rusa, muzica ta, care te reprezinta cel mai bine, e sucul tau propriu, acum trebuie sa te bucuri de asta, mai ales in locul asta atat de frumos. Cuvintele de baza: creeaza si joaca-te!
Cu astea in cap am intrat pe scena si cam asta am facut. Nu am avut deloc emotii, m-am simtit bine, chiar foarte bine. E un sentiment extraordinar, care a meritat tot chinul degetelor( vreo 4 au fost intr-o stare destul de proasta pana azi), practic orice lucru frumos trebuie sa iasa cu un pic de sacrificiu sau suferinta, de asta sunt din ce in ce mai convinsa.

Revenind la public, pentru ca a fost extrem de important, pot sa spun ca a contribuit foarte mult sa starea mea generala de bine, si cumva m-a motivat sa ma desfasor cum am vrut, fara retineri. M-a impresionat foarte tare faptul ca toti prietenii care au zis ca vin, au fost prezenti, chiar daca ora a fost destul de nepotrivita.
M-a impresionat de asemenea si faptul ca de la liceu niciunul din mult stimatii mei colegi nu a fost prezent, exceptie facand Corina si Eugen, care fiind pe acceasi baricada, cu cantat mult pe scena, au un respect pt asta si il trateaza ca atare.
Asta spune multe despre ei si interesul lor profesional, ca nu poate fi vorba aici de prietenii si chestii de astea( ma refer la absenti). Acelasi lucru e valabil si pentru mult iubitii mei elevi, care au lipsit cu desavarsire. Poate sunt eu demodata, dar pe vremea mea lucrurile se petreceau altfel. Exista interes si respect pentru profesor, iar daca nu astea, macar o minima curiozitate.

Nu pot sa nu remarc un lucru cel putin interesant, referitor la public. Majoritatea celor prezenti( ma refer la cunoscuti) sunt oameni care i-am cunsocut pe munte, unii i-am vazut doar o data, in fagaras, altii de mai multe ori, sau prieteni vechi, care au rezistat in timp, sa zic asa. Acest fapt imi intareste convingerea ca cei care au cat e cat o legatura cu muntele sunt oameni deosebiti. Iar pentru acesti oameni cant cu o placere mare, mare, nici nu stiu sa o exprim in cuvinte.

Multumesc inca o data celor care au venit, multumesc pentru floricele si pentru starea de bine pe care mi-au oferit-o.

marți, 6 ianuarie 2009

recital de pian

Luni, 12 ianuarie 2009, orele 18:00, voi sustine un recital de pian la Centrul Cultural Maghiar din Bucuresti( Str. Batistei, nr.39). In program:

Liszt -Variatiunile Weinen, Klagen, Sorgen, Sagen

A. Scriabin - Sonata a IV a

M. Balakirev- Fantezia orientala Islamey

Pauza

M. Mussorgski - Tablouri dintr-o expozitie


In 11 ianuarie, la Muzeul de Arta din Ploiesti, orele 11, va avea loc un recital organizat de fundatia Remember Enescu, unde vom participa atat eu cat si cativa elevi de ai mei.

Cateva cuvinte despre piesele din program:

Variatiunile de Liszt sunt facute pe o tema dintr-o cantata de Bach si se refera la patimile lui Isus. Este o muzica plina de dramatism, durere, dar care la sfarsit gaseste totusi "lumina" (este un coral la final).

Sonata de Scriabin marcheaza inceputul unei perioade de creatie a compozitorului in care incepe sa se afirme "eu" ul sau. Prima perioada a sa a fost puternic influentata de Chopin. Cea de-a doua merge pe un drum cu totul nou, diferit, unic.
Sonata are la baza un poem scris de Scriabin, plin de semnificatii mistice, erotice. Mai multe detalii : http://www.bpmonline.org.uk/bpm7/smith.html

Fantezia Islamey este una din piesele cele mai dificile din punct de vedere tehnic din intreg repertoriul pianistic. Este cotata in concursurile internationale cu clasa A(adica cea mai dificila categorie). Piesa asta a cauzat multe probleme lui Scriabin, pe cand era student. Ambitionandu-se sa o invete, s-a ales cu o crampa la mana care l-a tinut departe de scena 2 ani si practic i-a intrerupt cariera solistica.
Temele sunt luate din folclorul caucazian, Balakirev fiind un important culegator de folclor.

Tablourile dintr-o expozitie sunt celebre datorita variantei orchestrale realizata de Ravel. Ele alcatuiesc o suita de 10 piese inspirate dintr-o expozitie postuma a pictorului Viktor Hartmann(prieten bun cu mussorgski). Fiecare tablou are un titlu sugestiv, iar bogatia timbrala, melodica, diversitatea caracterelor au facut din ele subiectul a numeroase prelucrari, dintre cele mai diverse. Nu stiu sa existe alta lucrare care sa fi avut atatea "adaptari"-de la diverse instrumente(orga, saxofon, chitara, etc), diverse formatii camerale pana la orchestre si chiar teatru de papusi.


Impresiile din Viena vor trebui sa mai astepte nitel, pentru ca momentan energia mea e canalizata in alta directie, iar timpul este extrem de limitat. Sunt multe de spus despre Viena, nici nu stiu cum sa le pun in pagina, cu ce sa incep, cum sa le structurez, dar...cum spunea Scarlett O'Hara : o sa ma gandesc mai tarziu la asta.