Ladakh-India 2011
Recitind acum planul facut cu un an in urma, zambesc, gandindu-ma cat de diferita a fost toata experienta fata de ceea ce-mi propusesem. Cine mi-a zis "Nu-ti fa planuri, ca le faci degeaba!" a avut dreptate 100%.
Avand in desaga cu invataminte, povestea fabuloasa din vara trecuta, pot sa spun ca planul expeditiei de anul acesta este unul mai minimalist decat precedentul si este numai cu titlu orientativ, putand suferi schimbari radicale in orice moment. El nu contine rezervari, date fixe, rute prestabilite. Este 99% spontan. :) Singurul lucru stabilit este ca voi fi acolo intre 23 iunie-4 septembrie 2011.
Pe scurt, ce vreau sa fac anul acesta:
-sa stau in tabara de nomazi de la Tsomoriri pentru cateva saptamani (cel putin doua)
-sa urc pe varfurile din jurul lacului Tsomoriri- pentru aclimatizare (au undeva in jur de 5000m , poate peste, un pic)
-sa urc pe Stok Kangri- de data asta sper ca pana in varf si eventual, nu singura
-sa tin cursuri de muzica in scolile din Leh, ca voluntar
-sa vizitez Lamayuru, Nubra valley si Pangong. Posibil si alte locatii din jurul Delhi ului
-mi-ar placea sa ajung si in Srinagar-dar cum situatia in zona e foarte delicata...nu-mi fac planuri. Voi vedea la momentul respectiv.
Scopul revenirii acolo este de a completa neajunsurile din expeditia trecuta si de a continua ceea ce am inceput acolo, un proces lung si lent de autocunoastere. Sper ca anul acesta situatia in zona sa fie una normala si linistita, pentru a ma bucura de timpul petrecut acolo cu prietenii, in conditiile cele mai fericite.
Avand in vedere ca singura bogatie de care dispun si pe care o pot impartasi si altora, este cea a cunostintelor pe care le-am acumulat in 20 si ceva de ani de scoala, vreau sa le ofer copiilor din Ladakh o parte din ele. Intentionez sa tin cursuri de istoria muzicii universale, si eventual, daca exista conditii, si de initiere in arta cantatului la pian.Ramane de vazut cum va putea fi pus in practica acest proiect.
MOSCOVA-LADAKH 29 iulie-5 septembrie 2010
Acum 3 ani, cand m-am apucat de escalada si am inceput sa ies la munte aproape weekend de weekend, visam ca intr-o zi sa ajung undeva sus-sus, Himalaya fiind undeva in zona idealurilor de neatins.
Un an mai tarziu, am simtit ca este momentul sa-mi incerc norocul la doctorat. Profesorul cu care m-am consultat in alegerea temei mi-a sugerat sa caut ceva pe muzica romaneasca. Eu facusem masterul pe muzica rusa si vroiam sa continui pe aceeasi linie. Dupa ce m-am interesat despre temele propuse de profesor...mi-am dat seama ca, de fapt, nu pot sa fac altceva decat muzica rusa. Am avut puternicul sentiment ca daca e sa intru la doctorat asta se va intampla DOAR cu si pentru muzica rusa. Si asa a fost. :) Desi a fost concurenta mare iar sansele la inceput erau aproape inexistente sa prind un loc la buget, minunea s-a intamplat. Acum sunt convinsa ca acest lucru a fost posibil, in ciuda "aparentelor" de atunci, datorita faptului ca am crezut 100% in ceea ce vroiam sa fac. In felul asta a fost posibil sa-i conving si pe cei din comisie ca merit locul ala la buget. Ulterior am auzit niste vorbe (tipic romaneste) cum ca se banuia cam cine o sa intre, si ca eu am stricat ordinea "prestabilita". o fi fost adevarat, nu o fi fost....habar n-am. Dar daca a fost asa, asta e inca o dovada in plus ce poate face credinta....
Anul trecut mi-a fost destul de clar ca pentru a scrie o teza de doctorat cat de cat interesanta, daca nu originala, trebuie musai sa ajung la Moscova, sa intru in contact cu lumea din care a izvorat muzica ce mi-a furat inima cu totul. Trebuie sa asimilez personal, sa respir aerul de acolo, sa traiesc in lumea lui Scriabin, Rachmaninov, Prokofiev, chiar daca acum e usor diferita. Cred ca diferentele sunt doar in formele exterioare de manifestare, nu si in structura profunda.
Tot cam in aceeasi perioada am aflat de Ladakh, datorita lui Stelian, care se pregatea sa mearga acolo. Cand am vazut pozele, prima reactie a fost "Asta e paradisul!", urmatoarea..."trebuie sa ajung acolo!" Si asa am inceput sa caut solutii ca aceste "necesitati" sa se transforme in realitate. Initial mi-am propus doar sa ma plimb prin Ladakh, fara sa urc vreun varf, in ideea ca mergand singura poate fi riscant. Ulterior, n-am rezistat tentatiei de a incerca, avand in vedere faptul ca varful pe care vreau eu sa urc nu este unul tehnic, ci de trekking.
La Moscova voi petrece 13 zile, din care 8 la o Scoala de vara internationala, organizata de Conservatorul Ceaikovski. Cred ca e visul oricarui pianist sa ajunga sa lucreze cu profesorii de acolo si sa cante pe una din scenele acestei scoli fabuloase. In cadrul acestei scoli voi avea acces la biblioteca-un factor deosebit de important pentru lucrarea mea, pentru ca inseamna acces la surse primare de informatie, care in Romania lipsesc aproape cu desavarsire. Pe langa cursurile de pian si biblioteca, ma intereseaza locurile in care au trait compozitorii pe care ii studiez si scoala de pian. Cum fac oamenii astia sa fie cei mai buni?
Din 9 august voi fi in India. Voi ateriza in New Delhi, apoi voi merge in Srinagar (Kashmir)iar de acolo spre Leh, capitala Ladakhului.Asta va inseamna un drum lung, de vreo 2 zile prin trecatori inalte, numa bune pentru aclimatizare. Dupa cateva zile petrecute in Leh, ma voi indrepta spre Stok pentru incercarea de a urca pe varful Stok Kangri (6121m). Preconizez ca va fi nevoie de aproximativ 5 zile, in conditii de vreme buna, aclimatizarea fiind elementul esential pentru reusita. Calatoria va continua spre Nubira Valley si locul "most wanted" Lacul Tso Moriri, iar apoi spre Manali-New Delhi. Pana in Manali vor fi din nou trecatori inalte, cea mai mare fiind la 5325m, Taglang La.
Ineditul acestui proiect consta in faptul ca voi fi prima pianista care ajunge la o altitudine de peste 6000 m, cel putin din Romania, daca nu la nivel international( pe Google inca n-am gasit nimic de genul asta). As traduce asta prin faptul ca delicatetea si rafinamentul artei se armonizeaza cu forta, riscul si energia specifica si necesara, totodata, sportului extrem. Substanta care le omogenizeaza provine pe de o parte din natura (sursa generatoare pentru ambele), iar pe de alta din contactul cu civilizatiile rusa si asiatica(tibetana, indiana etc.). Acest contact il consider deosebit de important si necesar pentru experienta personala. Aceasta experienta sta la baza actului interpretativ. Din ea rezulta "unicitatea" acestuia.
