Colaboarea cu cei de la magazinul Ascent este unul din lucrurile cele mai frumoase pe care le-am patit anul asta..pana acum. Am trimis un mail, mi s-a raspuns in aceeasi zi, iar a doua zi eram la magazin. Fiind prima data cand ceream o sponsorizare, n-am indraznit sa cer prea multe, initial. M-am limitat la ceea ce era obligatoriu si scump pt buzunarele mele bugetare, adica un rucsac mare, un piolet si un windstopper(windstopperul si inca un polar subtire, Milo, le arvunisem deja din alt magazin al lor unde am fost initial).
Nu mica mi-a fost surpriza cand am ajuns acolo si am fost pusa sa aleg ce mi se potriveste mai bine din ce aveau ei mai bun in magazin. Dupa ce am ales rucsacii, Mountain Hardwear-unul de 60L si altul mai mic si pioletul, m-au intrebat de ce as mai avea nevoie si ei pot sa ma ajute. Aveam senzatia ca visez...ca sa nu va zic ca toate astea veneau dupa ce tocmai imi pierdusem portofelul pe drum, cu buletin, legitimatii, carduri si niste bani(nu chiar putini). M-am simtit ca un kinder, care a fost cuminte, si ajuns fiind intr-un magazin cu jucarii, e pus sa aleaga tot ce isi doreste. Nici de Craciun nu mi se intampla asa ceva, daramite intr-o zi obisnuita...
Dupa "patania" asta am plecat de acolo plutind si cu un sentiment de "inca nu suntem complet pierduti daca mai exista oameni de genul asta, care sunt deschisi sa ajute, daca pot". Un detaliu foarte important: ne-am cunoscut in ziua respectiva. Tot ce stiau despre mine era din mail, un CV si un proiect de sponsorizare.
Faptul ca oamenii de la Ascent mi-au acordat increderea si sprijinul lor, practic fara sa ma cunoasca, mi-a insuflat incredere si energie pentru ce urmeaza sa fac ( in plus fata de ce aveam deja :) ).
A doua zi am fost in Bucegi, pe valea Morarului, cu echipamentul cel nou la testat. Rucsacul mare este foarte practic pentru ca are o multime de fermoare si buzunare care-ti faciliteaza accesul la orice zona a lui, rapid. Practic aproape ca n-a fost nevoie sa defac capacul si sa caut prin rucsac dupa vreun lucru, pentru ca prin buzunarul de pe fata lui aveam acces la toate lucrurile direct. Am avut o mica problema cu buzunarele de pe capac, din cauza lipsei de timp pt familiarizare, astfel ca am crezut ca ochelarii, frontala si nu-mai-stiu-ce lucru de asta mic si indispensabil, le-am uitat acasa. Ele au fost tot timpul cu mine, doar ca intr-un buzunar pe care nu l-am observat. :)) (asta nu e o surpriza avand in vedere ca in general is cam ametita, iar in tura asta aveam o supradoza de oboseala in mine). Mi-am utiat si geaca acasa, dar windstopperul si polarul subtire si-au facut bine treaba. Intr-un cuvant, am fost incantata de echipament si cred ca ma voi intelege foarte bine cu el in Himalaya.
Weekendul asta (4-5 iulie) urmeaza inca o tura de pregatire, in Fagaras.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu