impresii de dupa

Iaca fuse si primul recital din 2009 si din cadrul doctoratului, ca sa extind nitel.
un recital lucrat serios intr-0 saptamana, ceea ce cred ca e un record personal; nu-mi amintesc sa mai fi facut vreunul in asa scurt timp, pana acum.

Toata ziua a pendulat intre stari de relaxare( multumesc lui Marius pt masajul extrem de eficient facut de dimineeatza) si noduri in stomac, emotii destul de mari, care sunt oricum de fiecare data, fie ca studiez nush cate luni sau foarte putin. Cel mai important factor pe care am mizat pentru acest recital a fost prezenta prietenilor in sala, si a fost unul castigator. Acum m-am convins cat de mult conteaza pentru mine si cum imi pot schimba starea la 180 de grade.

Neavand in spate multele ore de studiu, necesare de altfel pentru un astfel de program, a trebuit sa ma bazez foarte mult pe increderea in sine si pe o mare pofta de cantat( is cam singurele care te pot salva in astfel de situatii). Ca atare, cat domnul Toth facea introducerea, eu imi repetam: trebuie sa canti frumos! ai reusit ceea ce ti-ai dorit, sa ai recital cu muzica rusa, muzica ta, care te reprezinta cel mai bine, e sucul tau propriu, acum trebuie sa te bucuri de asta, mai ales in locul asta atat de frumos. Cuvintele de baza: creeaza si joaca-te!
Cu astea in cap am intrat pe scena si cam asta am facut. Nu am avut deloc emotii, m-am simtit bine, chiar foarte bine. E un sentiment extraordinar, care a meritat tot chinul degetelor( vreo 4 au fost intr-o stare destul de proasta pana azi), practic orice lucru frumos trebuie sa iasa cu un pic de sacrificiu sau suferinta, de asta sunt din ce in ce mai convinsa.

Revenind la public, pentru ca a fost extrem de important, pot sa spun ca a contribuit foarte mult sa starea mea generala de bine, si cumva m-a motivat sa ma desfasor cum am vrut, fara retineri. M-a impresionat foarte tare faptul ca toti prietenii care au zis ca vin, au fost prezenti, chiar daca ora a fost destul de nepotrivita.
M-a impresionat de asemenea si faptul ca de la liceu niciunul din mult stimatii mei colegi nu a fost prezent, exceptie facand Corina si Eugen, care fiind pe acceasi baricada, cu cantat mult pe scena, au un respect pt asta si il trateaza ca atare.
Asta spune multe despre ei si interesul lor profesional, ca nu poate fi vorba aici de prietenii si chestii de astea( ma refer la absenti). Acelasi lucru e valabil si pentru mult iubitii mei elevi, care au lipsit cu desavarsire. Poate sunt eu demodata, dar pe vremea mea lucrurile se petreceau altfel. Exista interes si respect pentru profesor, iar daca nu astea, macar o minima curiozitate.

Nu pot sa nu remarc un lucru cel putin interesant, referitor la public. Majoritatea celor prezenti( ma refer la cunoscuti) sunt oameni care i-am cunsocut pe munte, unii i-am vazut doar o data, in fagaras, altii de mai multe ori, sau prieteni vechi, care au rezistat in timp, sa zic asa. Acest fapt imi intareste convingerea ca cei care au cat e cat o legatura cu muntele sunt oameni deosebiti. Iar pentru acesti oameni cant cu o placere mare, mare, nici nu stiu sa o exprim in cuvinte.

Multumesc inca o data celor care au venit, multumesc pentru floricele si pentru starea de bine pe care mi-au oferit-o.