joi, 24 februarie 2011

Poveste de iarna in Ciucas 18-20 februarie

Weekendul trecut am fost in Ciucas. O caruta Volkswagen de oameni, vreo 8 la numar. Am plecat vineri seara din Bucuresti, cu destinatia Muntele Rosu. Totul bine si frumos pana am inceput sa urcam pe drumul forestier. Dupa prima curba, au inceput "distractiile": gheata, zapada si o masina care parca era un asin ce s-a oprit in mijlocul drumului si nu mai vrea sa urce. Ba mai mult decat atat, mai joaca si feste de genul ca o ia inapoi la vale, oprit fiind. Dupa ce i-am pus coltarii pe picioarele din fata, s-a dat pe brazda si a luat-o usor la deal. Admnistratorul de la cabana, un om de nota 1000, a coborat cu dacia lui sa ne ajute. Si ne-a ajutat mult, pt ca la ora 12 noaptea nu prea ardea nimanui sa urce pe jos pana la cabana, pe ninsoare.

Trebuie sa spun ca am fost extrem de placut surprinsa de aceasta cabana. Omul care o administreaza, dupa cum am spus mai devreme....e de pus pe rana, la inima, unde vreti voi. Cabana f bine intretinuta, caldura de am stat cu geamul deschis (sambata a stat toata ziua geamul deschis...si nu s a simtit), apa calda, mancare buna si ieftina, si toatea astea pt 25 de lei pe noapte. Adica...mai ieftin ca la valea sambetei...unde mai bine stai afara decat inauntru....
Sambata am urcat pe Gropsoarele si apoi am mers la cabana Ciucas, care e aproape gata. Cica din iunie o sa-i dea drumul, dar sincer, nu vad prea multi montaniarzi cazandu-se acolo, pentru ca f probabil va fi o cabana mai luxoasa si cu preturi pe masura...
In tura asta nu am avut soare, dar am avut altele...ninsoare non stop, ceata, vant. Ca sa-l citez pe Teo...la munte e frumos pe orice vreme....dupa cum puteti vedea mai departe:











Seara ne-am delectat cu bucatele bucatariei de la Muntele Rosu, bune si ieftine, plus mini photosessions. :)





A doua zi, avand in vedere faptul ca vizibilitatea nu prea era si nimeni nu a avut chef sa se trezeasca cu noaptea in cap sa faca creasta Zaganului, am ales sa mergem pe Bratocea, la o mica plimbare.Dupa un mic-dejun de vreo ...2 ore, se impunea putina miscare. A meritat din plin ..dupa cum veti vedea:









iar in incheiere, episodul de "Radeti, va rog!" ca sa nu plangeti...niste tarani si-au lasat masina in mijlocul drumului, aproape de cabana. Niste oameni buni, care au vrut sa-i invete pe tarani ca nu e frumos ce fac si ca nu asa se lasa o masina...au ingropat-o in zapada...si i-au pus si numere in mot, cum bine zicea un prieten...bomboana de pe coliva sau cireasa de pe tort...ca sa fie tacamul complet.



Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea ashea...
fotografi de serviciu: aproape toti membrii trupei,: Ceapone (Cristian Popescu), Teo Bunica, Mihai Daitoiu, Dana Ene, Radu Antonescu,subsemnata.

2 comentarii:

Anonim spunea...

baga o poza cu tortul de zapada cu masina daca ai. Asta e o super idee si pentru soferii de bucuresti. pacat ca nu avem atata zapada. :D

semnat andrei

Teo spunea...

Brava bre! Să ştii că şi eu am aceeaşi impresie despre ce şi cum e la Muntele Roşu deşi nu am stat acolo dar am mâncat ceva şi oamenii sunt de treabă! Anul trecut, pe o ninsoare gravă şi zăpadă mare, ne-au dus cu Dacia papuc jos că eram în întârziere la microbuz... Cred că şi Ciucaşul se va da pe brazdă chiar dacă intenţiile de început, (din câte am auzit), au fost altele... Oricum, la o cabană de creastă, aşa cum a fost şi va fi Cabana Ciucaş, condiţiile bune sunt de apreciat, chiar dacă vor fi preţuri de pensiune. Spun asta pt. că am avut plăcuta experienţă să stau la Cabana Dochia, în Ceahlău, iarna, într-o cameră de două paturi, în condiţii de pensiune, cu toaletă şi duş în cameră şi căldură aşa cum trebuie! Iar cazarea a fost 35 de lei/noapte de om. Nu sunt vreun simandicos, merg cu cortul şi iarna dar pot să apreciez un confort ca cel de la Cabana Dochia, mai ales după un traseu de 8 ore, numai prin zăpadă şi vânt puternic. Cred că aşa va fi şi Cabana Ciucaş, o cabană de creastă care va avea condiţii bune şi zău că iarna merită să mergi acolo câteva zile bune...