Iaca a trecut si concertul cu orchestra, la care visam de niste ani buni..nici eu nu mai stiu cati ...Debutul a avut loc cu 15 ani in urma, sub bagheta aceluiasi dirijor. La vremea aceea am cantat Concertul nr.1 de Mendelssohn. Acum fost o senzatie stranie, la inceput, sa vad in orchestra multi dintre cei care mi-au fost colegi de scoala, apoi cei care erau si pe vremea aceea in orchestra, acum aratau un pic altfel. Una peste alta atmosfera era cam aceeasi, doar ca eu o vedeam acum cu alti ochi. Un lucru care mi-a dat destul de multa bataie de cap si m-a intristat in acelasi timp, a fost comportamentul celor din orchestra in timpul repetitiilor. Asta si poate pt ca m-am uitat eu prea mult pe youtube la cum fac unii repetitiile inainte de etape finale de concursuri ( de ex) sau chiar la finala de la Festivalul Enescu-ca si cum ar fi in concert, in general in liniste.
Rapsodia pe o tema de Paganini de S. Rachmaninov este o lucrare dificila din punct de vedere al sincronizarii pianului cu orchestra. Necesita un dirijor cu experienta, in general, cu multa siguranta de sine, o orchestra f buna si un pianist care sa aiba si ritm si expresivitate si experienta de cantat in ansamblu...multa, iar nu in ultimul rand o stapanire de sine ff mare. In ceea ce ma priveste pot sa spun ca am resimtit un pic lipsa experientei de cantat cu orchestra si asta in unele momente, la repetitii mi-a dat unele emotii. Dar toate acestea au disparut in concert. M-am simtit excelent, am facut aproape tot ceea ce doream, m-am bucurat de fiecare sunet.
Si a mai fost un lucru de care m-am bucurat enorm si datorita caruia chiar ma consider o persoana extrem de norocoasa : prezenta in sala a unor prieteni care au venit de la sute de kilometri distanta...ca sa fie cu mine. Ei alaturi de bunicul meu, profesoara mea de pian Mariana Ilie si profesoara de istoria muzicii Eugenia Manole-omul care e responsabil ca am ajuns astazi aici (ea a fost cea care a insistat sa merg la liceul de arta) au facut ca aceasta experienta sa fie una cu totul speciala.
In final vreau sa multumesc celor care m-au ajutat in pregatirea acestui eveniment:
Directorului artistic al Filarmonicii Oltenia, Marius Hristescu. Fara el, acest concert nu ar fi existat.
Pianistului si prof. Daniel Goiti pentru suportul tehnic :)
Pianistului Andrei Racu pentru acompaniament cu pian II (adica a jucat rolul orchestrei pentru a invata eu intrarile si ce are de cantat orcehstra in detaliu)
Loredanei Baltazar pentru ca mi-a imprumutat echipament audio de inregistrare (nu multi ar face asa ceva)
Doamnei manichiuriste al carei nume nu il cunosc pentru ca mi-a adus degetele intr-o stare cat de cat functionala, fara nicio picatura de sange-ceea ce credeti-ma ca e o dovada de mare maiestrie in meseria dumneaei, in cazul starii degetelor mele cu o zi inainte de concert.
Prietenilor care au fost prezenti si care s-au ocupat cu maxima seriozitate de toate detaliile de dinainte de concert, astfel ca eu sa am numai grija cantatului. A contat enorm.
Si nu in ultimul rand bunicului meu care a fost prezent zi si noapte oriunde am avut nevoie, in ciuda varstei inaintate pe care o are.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu