Weekendul asta am reusit sa evadez intr-un loc la care visam de asta vara, si nu visam oricum, ci sa-l vad iarna. A fost o iesire perfecta, de la cap la coada.
Sambata dimineatza am pornit 4 oameni din Bucuresti, obositi dar voiosi, spre Brasov, unde urma sa-mi primesc "cadoul" de 8 martie, o pereche de supra pantaloni. Daca tot am ajuns in Brasov, si era vreme super, soare, cald ( am adus eu soarele de la bucuresti :) am zis sa mai stam putin, sa ne plimbam prin centru, sa bem o cafea, ca vreme aveam destula. Am vizitat pt prima data biserica neagra, mi-am cumparat o carticica si apoi am plecat spre Prejmer, sa vedem o biserica fortificata.
Ei bine, bisericuta asta cu tot ce era in jurul ei,mi-a luminat ziua; dupa ce am plecat de acolo, pluteam pur si simplu. Foarte bine intretinuta, in interiorul zidurilor era linistea pe care o cautam, care impreuna cu lumina si caldura soarelui, au reusit sa-mi alunge oboseala adunata in ultima luna.
Starea asta de bine s-a mentinut si mai departe. Drumul spre satul Pestera, plin de soare, o priveliste suuuuperba a Bucegilor inzapeziti zdravan, nici nu stiam unde sa ne uitam mai repede, drum-Bucegi-Crai( el era cam in nori).
In Moeciu venise deja primavara, zapada aproape nu mai era, eu eram un pic dezamagita, pentru ca nu am prins nicio zapada serioasa anul asta. La casa Folea, insa, era ceva, cat sa zicem ca e iarna. Sotii Folea sunt niste oameni cum destul de rar mai gasesti, dar inca mai sunt sanse, daca ii cauti bine. Parca am fi mers la tara la bunici. Ne-au pregatit un bulz demential de delicios, cu muraturi, pe seara o ciorba de pui cu fidea, servita in castron de portelan. M-am intors cam cu vreo 20 de ani inapoi, pe vremea cand luam masa in familie, duminica la pranz, sau la sarbatori, cand scoteam vesela "buna". Mancarea preparata numa din ingrediente naturale, din gospodarie, a fost pur si simplu mana cereasca. Dupa regimul de viata haotic si fast-food istic, din bucuresti, o masa sanatoasa e ceva de domeniul viselor.
La o masa asa buna, bineinteles ca nu putea lipsi o palinca si o tuica, sa dea savoare si sa faca digestia mai usoara.:)
A doua zi, surpriza: ningea, totul era alb si in ceata. Am facut o plimbare mica pana pe la table, desi soferul era cam stresat din cauza drumului de intoarcere( cauciucuri de vara, drum de tara cu niste curbe nu tocmai prietenoase daca erau cu zapada). Cu ocazia asta ne-am bucurat si de ceea ce ne doream cel mai mult...zapadaaa. La un moment dat , intr-o poiana, mergeam prin zapada pana la genunchi iar in jurul nostru ceata. Totul era alb, daca n ar fi fost drumul batut , nu mai aveam nicio directie. Mi-a placut mult senzatia de vid, de nimic in jurul meu, parca as fi plutit in lichidul amniotic. As fi stat acolo toata ziua.
Nu a fost o iesire cu evenimente spectaculoase, dar cel putin mie mi-a daruit linisitea si tihna dupa care tanjeam de vreo luna de zile, cel putin.
As zice ca satul Pestera, si casa Folea in mod deosebit, sunt rupte din povesti. Atat ca locuri cat si ca oameni.
O sa revin cu poze, cand o sa le am.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu