de prin lume culese

S-a terminat cu "alt film"-ul ardelenesc. Fuse plin cu de toate si bune si rele si hazlii.

Drumul spre Cluj a fost obositor, n-am putut dormi decat vreo 2-3 ore, din cauza unei sete crunte(am uitat sa mi iau apa si trenul in graba lui nu a avut opriri mai lungi, nici macar in brasov). Nu mai zic ca nu am prins loc la cuseta(atunci as fi avut si apa), iar compartimentul a fost plin.

Dimineatza, pe la ora 5,in statia de autobuz, asteptam eu cu mare nerabdare troleul( nu stiam ca sambata ele circula de la 6). Vine un nene la mine, nu stiu daca era beat sau nebun sau ambele, si incepe sa ma intrebe de sanatate, ca de unde vin, daca am fost la munte(eram cu rucsac de munte, cu bocanci legati de el si cu umbrela inloc de bete de trekking), la care eu , cu castile pe urechi, ii zic scurt ca nu am chef de vorba la ora aia. Pleaca, mai da ture pe acolo, revine. Ma mai intreaba una alta (nu mai tin minte ce) iar i-o retez,iar pleaca. Dupa un minut, doua, ma pomenesc cu el : domnisoara sa stii ca oameni in varsta sunt oameni buni, sa -i asculti, si pleaca cantand in gura mare un cantec popular. Am ramas uluita. Faza asta venea dupa ce toata noaptea citisem cartea lui Dan Puric. Cine a citit-o cred ca isi cam imagineaza ce impact a avut situatia asta atunci.Saturandu ma de asteptat si frig, m-am suit in taxi si am plecat spre locul meu de cazare, la parintii unei f bune prietene.

Familia la care am stat m-a rasfatat in cel mai inalt grad posibil si au avut grija de mine "ca la mama acasa" , lucru fara de care nu stiu cum as fi putut sustine recitalul din cluj. Cum sanatatea nu prea e cel mai bun prieten al meu in ultima vreme, ba din contra, doamna Andrei a fost ingerul meu pazitor zilele alea, punandu-ma pe picioare pana la recital( e farmacista :) )
La pranz, dupa ce m-am trezit, am constatat ca playerul meu nu mai mergea. La momentul respectiv am luat chestia asta ca pe un semn ca nu trebuie sa mai ascult muzica la casti, pt ca m ar obosi si mai tare. Astazi, povestind unui prieten situatia, am realizat ca a fost si un semn de genul asculta si ce se petrece in jurul tau, nu numai ce vrei tu.. Ca o continuare a fazei, ajunsa in bucuresti, am cautat in toata casa certificatul de garantie al playerului, sa l duc la reparat( s ar putea sa nu fi facut inca anul), ei bine..nu l am gasit. Stiu sigur ca nu l am aruncat, si m am tot lovit de el acu ceva vreme, dar acum nu e de gasit.

Desi am stat 3 zile in Cluj, pentru prima data am simtit acolo ca timpul mi se scurge printre degete, zburau orele care incotro si nu siteam ca ma aleg cu ceva in ceea ce priveste studiul la pian. Nu aveam forta, energie, mintea refuza sa asimileze, totul se reducea la un exercitiu de degete.

Primul lucru pe care l-am facut sambata , a fost sa mi cumpar cealalta carte a lui Puric, Cine suntem, avand surpriza sa primesc si un calendar dragut cu cow parade, de martisor, din partea celor de la Carturesti.

Recitalul a fost greu, foarte greu. Nu m-am putut concentra deloc, timp de o ora si ceva, ma intrebam cum o sa rezist pana la sfarsit. In ciuda faptului ca eu m-am simtit foarte aiurea pe scena, a sunat bine, in sala efectul a fost cu totul altul. Cand am auzit lumea, dupa, ce-mi spunea, ma felicitau, profesorii ziceau ca a fost bine...ma uitam foarte suspicios la ei. Aveam senzatia ca vorbesc despre alt concert. Ajunsa acasa am ascultat inregistrarea: ei aveau dreptate, chiar a fost bine, cu totul altceva decat imi imaginam eu.

Dupa recitalul asta mi-am jurat ca de acum incolo, inainte de recital solo sau o cantare mai importanta, imi iau o saptamana de pauza.
Daca nu fac lucrul asta, e foarte posibil sa o iau razna intr-un fel sau altul.
Weekendul asta, cat am fost eu la Cluj, 3 elevi ai mei au luat premii la un concurs de pian, la Buzau( un premiu I, un premiu III si o mentiune), iar fetita care a luat premiul I, a trecut si la faza urmatoare a olimpiadei, asta intamplandu-se marti. Nu va mai zic ce inseamna sa fii departe de ei in astfel de momente, mai ales ca pt ei era prima data cand i am lasat singuri. Nici nu mai stiu la ce mi statea mintea mai mult, la ce au facut ei acolo sau la ce trebuia sa fac eu unde eram.

Revenind, dupa 4 ore de somn, la 5 dimineatza trezirea si la gara. La 9 eram in Baia Mare. Ajung la liceul de arta, ma intalnesc cu prietena mea de suferinte si nazbatii, din facultate, fac cunostinta cu directoarea liceului, care este o super femeie , si merg la pensiunea unde mi rezervasera o camera. Ei bine, asta e camera:


Am incremenit in pragul usii si eu si prietena mea. Dupa care a aparut si intrebarea iminenta: si barbatul unde e? all inclusive? :))

Recitalul a iesit f bine, m-am simtit super, pianul excelent( eram a doua persoana care a cantat pe el, un Bechstein nou nout), oameni deosebiti, primitori, relaxati. Directoarea m-a socat in primul rand prin linistea pe care o avea , relaxarea, trata toate problemele foarte detasat. A avut grija sa nu mi lipseasca absolut nimic, m-a rasfatat cat s-a putut, am discutat in scurtul timp cat l-am mai avut dupa recital probeme de muzica, de scoala. M-am bucurat sa aflu ca se poate si altfel decat am fost obisnuita in ultimii ani in bucuresti, in sensul ca oamenii fac carte, se incearca o culturalizare generala decenta, ca acolo au liste de asteptare la clasa I, ca lumea vrea sa faca muzica, ca profesorii au o orchestra, unde cu ajutorul colaboratorilor de la filarmonica din Satu Mare, si cu elevi, au o stagiune de concerte serioasa si alte minunatii de astea, care in bucuresti sunt SF.

IN final, multumesc celor care au facut posibile aceste evenimente, dna prorector Adriana Bera de la Academia de muzica GH Dima, Smarandei Gregorian si directoarei Liceului de Arta din Baia Mare, Cristina Nemes-Bota, celor care m-au gazduit, familiei Andrei, si prietenilor care m-au sustinut care cum au putut.:)

Cluj, 2 martie 2009



pozele de la recitalul din Baia Mare urmeaza sa le primesc....