Deja au trecut 2 zile de cand am venit acasa si cica as fi in vacanta. Am asteptat zilele astea mai ceva ca pe Mos Craciun, dar cred ca am pierdut ceva pe drum...sentimentul de vacanta. Il tot caut si nu dau de el;nu stiu daca se gaseste de cumparat pe undeva, dar tot sper sa-l gasesc.
Ultimele 2 saptamani au fost extrem de incarcate, astfel ca viata mi-am trait-o dupa agenda facuta pe ore ca sa apuc sa fac cam tot ce trebuia. Sa zicem ca am trecut de asta si acum am mai mult timp pentru mine si pentru pian, cel putin teoretic.
Aseara faceam un calcul rapid , cam de cate ore de studiu la pian as avea nevoie ca sa lucrez intr- o zi toate piesele: 12 ore. In conditiile in care nu am un pian la dispozitie non stop si trebuie sa caut in stanga si in dreapta , sa depind de altii, si am ajuns intr-o stare de oboseala psihica ultra avansata, apar stresurile: cum sa rezolv tot ce ar trebui intr-un timp mult mai scurt. As da orice sa cumpar niste timp acum; as vrea o zi de vreo 30 de ore.
Totusi, de cand am venit acasa se intampla si lucruri bune: sunt asteptata cu masa pusa, mi se fac toate poftele(nici de astea nu mai am din cauza oboselii), sunt rasfatata, intr-un cuvant...e bine sa fii acasa la mama.:)
Orasul e cu totul altceva fata de ce stiam eu, este intr-o continua transformare. De data asta primarul chiar a facut o treaba buna. Seara e o adevarata poveste. Inca n am avut timp sa ma bucur de ce se intampla pe aici, dar mai sunt cateva zile.
Sper totusi ca macar la Viena sa regasesc sentimentul acela atat de scump in ziua de azi, de vacanta, libertate, liniste, tihna.Imi vine in minte acum "Trei surori" de Cehov .."La Moscova, la Moscova...."
2 comentarii:
na, e cam greu fara zapada; plus ca ar trebui ceva timp liber ca sa intri in atmosfera.
daaa...a venit si timpul liber, intr-un final, dar numa asa cat sa mi aduca aminte ca exista.:D
Trimiteți un comentariu