Korzok este un sat unde pare ca inca n-au patruns tristetea, mania, incruntarea-cel putin nu alea pe care le stim noi. Acolo oamenii par a sta de vorba mai mult cu Dumnezeu decat intre ei, iar copiii sunt guvernatorii asezarii; prezenti peste tot, in numar incredibil de mare raportat la cat de mic e satul, ai senzatia ca esti in lumea lor si trebuie sa te supui regulilor ei (cea mai importanta e ca trebuie sa ai in permanenta in buzunar dulciuri).
In cele 3 zile cat am tot stat prin sat, principala activitate a localnicilor a fost sa stea in manastire, de dimineatza pana seara in jur de 6. Femeile imbracate ca de sarbatoare tot timpul, barbatii frecand mataniile non stop, copiii cu mic cu mare, toti erau in manastire sau pe langa. Nu stiu cand munceau oamenii astia sau daca luau pauza de pranz, pentru ca din timp in timp se servea salt tea (specitif tibetan), iar in rest stateau tot timpul in manastire.
Atmosfera in interior era una foarte relaxata. Calugarii citeau din cartile lor, mai cantau din cand in cand, oamenii ascultau, se rugau sau conversau intre ei, copiii alergau di colo colo, fara sa deranjeze pe nimeni. Intr-un cuvant as spune ca era un loc placut unde sa-ti petreci timpul si sa asimilezi (in caz ca intelegi tibetana) invataturile lui Buddha.
2 comentarii:
buna ziua nu stiu daca ma mai tineti minte eu sunt alexandra,sora lui hasan. ce mai faceti? am vazut pe youtube clipurile cu dumneavoastra si sunteti minunata. de fiecare data cand trec pe langa liceu sau pe langa casa dumneavoatra ma gandesc : DE CE M-AM LASAT DE PIAN?? acum pianina mea sta singura in mansarda iar eu mai trec cateodata pe langa ea amintindu-mi de dumneavoastra si de orele petrecute un sala de pian de la scoala!!!!!
p.s. n-am sa va uit!
cum sa nu te tin minte? :)sa stii ca poti sa te reapuci oricand ai chef, de pian.:) nici eu nu te uit. deja ai intrat in istorie cu "ceaicum?" :)))
Trimiteți un comentariu