Craiule, vin!

Vine weekendul si nu orisicum. Ii aduce cu el pe Mihai si Gabriel.:) Se pare ca e timpul pentru o reinatalnire cu my precious Crai. N-am mai fost acolo de la sfarsitul lui august, deci e de inteles de ce mi-e asa dor de el. Muntii Piatra Craiului sunt in momentul de fata preferatii mei. Nu stiu ce au ei asa special de ma atrag ca un magnet. Cum ajung pe drumul spre Zarnesti si vad creasta...intru in alta lume, incep sa plutesc, nu conteaza daca e vreme buna sau nu, daca sunt nori sau e senin, apare sentimentul de"altfel" atat de drag mie. Sper ca maine sa fie vreme atat de buna cat sa-mi permita sa urc nitel pana in creasta, sa iau contact cu stanca, sa zburd pe bolovani(my favorite game). Daca nu s-o putea si nu s-o putea atunci o sa ma multumesc si cu o leneveala la cabana, molipsitoare de la Saint Bernarzii, care am inteles ca au ramas acolo si cu muuult vin fiert si f probabil muuulta voie buna.
Asta seara am fost la panou, la cocotz. Satisfactia unui traseu reusit mi-a cam fost umbrita de o durere la degetul mic al mainii drepte. Sper sa nu fie vreo intindere. Nu ar fi corect dupa ce am stat pe bara 7 luni :(((((. Revenirea la forma din trecut e foarte greoaie si lenta, dar totusi unele lucruri se pare ca nu se uita, ceea ce ma linisteste intr-o oarecare masura.
O sa revin cu amanunte despre "revedere"