Pauza V

"Unii cauta tratamentul pentru HIV, altii viseaza sa descopere teleportarea. E de inteles, fiecare incearca sa ajute omenirea cum poate.

Contributia mea, deloc modesta, se numeste, Pauza V .
O data pe saptamana, in timpul programului de lucru (ora 12 este perfecta), pleci de la serviciu sa te intalnesti cu prietenii la o cafea, un ceai sau o narghilea.

Public tinta: cei care lucreaza minim 8 ore pe zi, dar pentru care banii si cariera nu sunt singurele lucruri importante.

Puteti incerca, iar daca nu va place cum suna Pauza V, puteti sa ii ziceti Pauza Vasile "(luat de pe forumul Urma).

Chestia asta era spusa acum 3 ani. Mi-a placut ideea , dar nu am pus-o in aplicare la vremea respectiva, cel putin nu in Bucuresti, cum au facut cei de pe Urma.
Dar, cat am fost prin Cluj, adica vreo 2 ani ...faceam treaba asta sistematic, ca ceva necesar si extrem de placut. Fiind oarecum in vizita pe acolo, cel putin un weekend pe luna, stateam in facultate de la 7-22, de obicei. Singurele pauze erau cele de masa si "pauza V" in care mergeam si beam o cafea intr-un loc dragut, sa-mi reincarc bateriile(cam 2 ore pe zi, maxim). Ce m-a surprins in anii respectivi a fost faptul ca niciodata nu am resimtit oboseala cum o resimt in bucuresti. Munceam mult, intens, faceam in 2 zile cat nu reuseam in 5 in bucuresti, dar o faceam cu placere. Ma bucuram de fiecare clipa, storceam tot ce puteam din ea. Pauza V era momentul "meu" in care ma relaxam, neuronii se odihneau, eu savuram o cafea buna, stand tolanita pe perne, ascultand o muzica buna. Tin minte ca o data era sa adorm in Insomnia(locul preferat). Dupa 8 ore de munca , masa de pranz a pus capacu, mancarea buna da nastere la somn, deh, si urma ca mai pe seara sa am cursul de pian(nu se stia ora), asa ca am cerut o cafea cat se poate de tare si mare, sa pot sa-mi tin ochii deschisi. Probabil ca eram foarte expresiva,pentru ca tipa care m-a servit mi-a adus-o foarte repede. Dupa aceasta pauza au urmat inca vreo 4 ore de studiu si 2 ore de curs( de la 21-23). Ce cantam eu la ora aia...va puteti imagina ca nu era tocmai maximul potentialului meu. Cand am iesit din conservator nu mai vedeam pe unde merg, si nu era din cauza intunericului. Asta cred ca a fost maximul de lucru intr-o zi. Poate de asta si acea pauza mi-a ramas puternic intiparita in memorie. Si acum simt senzatiile de atunci si imi aduc aminte fiecare minut petrecut in insomnia.
De obicei in pauza v mai intrau si o plimbare prin parcul mare sau pe cetatuie, un tur rapid prin centru , pe stradute(mor dupa stradutele mici, cochete, cu case colorate si magazine ascunse in curti), de fiecare data descopeream ceva nou: o casa, o biserica, un magazin, orice.


Acum 2 zile am avut prima mea pauza V in bucuresti. Eram la conservator si dupa vreo 6 ore de munca s-a ivit o ora libera. Am mancat rapid o ciorba buna la un restaurant in apropiere, dupa care mi-am zis ca merit o cafea buna intr-un loc dragut. (doar muncisem toata dimineatza). Locuri dragute sunt destule pe langa ateneu, dar cam piperate. In ciuda faptului ca nu stateam tocmai bine cu finantele m-am hotarat la cafepedia. Era un loc de care auzisem de multa vreme si trecusem pe langa el de multe ori, dar atat. Ma asteptam sa fie scump, dar am avut o surpriza, placuta: cu 6 lei am baut o cafea mare si buna.:) Atmosfera , insa, era de milioane. Cald, intim, cu bun gust, cu personalitate, cu muzica buna, oameni placuti privirii. Parca m-am intors in timp, in Cluj(casa seamana f mult cu insomnia). Am stat jumatate de ora, dar asa am trait fiecare minut, ca parca as fi stat o ora, lejer...si m-am si odihnit ca si cand as fi stat mai mult. A fost un refresh f bine venit, ma simteam ca noua, iar urmatoarele 4 ore de munca au trecut pe neobservate.

Cred ca aceasta pauza V ar trebui introdusa obligatoriu in programul de munca. Stiu ca ea exista sub forma de pauza de masa, dar nu cred ca este tratata cu respectul si importanta cuvenite. Daca as fi director le-as crea angajatilor o pauza V, de o ora, in care sa se relaxeze , sa-si incarce bateriile ca sa mai poata lucra apoi nush cate ore la un randament cat mai mare. Cred ca aceasta pauza este un respect fata de propria persoana, la care corpul, mintea iti vor raspunde totdeauna favorabil. Daca noi nu ne respectam persoana, atunci cum putem sa le cerem celorlalti sa o faca? Multi renunta la pauza de masa ca sa rezolve nush ce lucruri urgente, dead line uri si alte chestiide genu. In afara nu prea gasesti asa ceva. Pauza e sfanta( e drept ca si celeltalte obligatii sunt sfinte, nu numai drepturile), poa sa pice bomba atomica, finalndezu, englezu sau francezu nu se misca de la masa.
Eu m-am hotarat ca in fiecare marti sa am o pauza v in cafepedia sau alte locuri dragute din apropierea conservatorului. Pana atunci ar fi binevenit si un pui de somn.:)