De vreo cateva zile ma bantuie un dor de Cluj crunt. Si mai sunt aproape 2 saptamani pana sa ajung acolo. Numar zilele. Mi-e dor de Cetatuie, de cafeaua din Insomnia, de ciorba de la Meteor, de Ceainarie, de Amadeus, de parcul mare, conservator, de tihna din orasul ala si mai ales de oameni. Parca acolo sunt mai normali, sau macar mai linsititi si mai relaxati. De fiecare data de acolo ma intorc "altfel" si mi-e bine in "altfelul" ala. Acolo timpul are alt tempo, mai andante, in care apuc sa fac mai multe lucruri decat intr-o saptamana in Bucuresti.
Pana una alta nu mi ramane decat sa visez la Cluj si la normalitatea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu