Aici e doar o mostra din ce vedeam noi. Am oprit masina imediat, unii au trecut la pozat, io eram pur si simplu in extaz. Nu mai puteam sa zic nimic, decat poate un wow, brrrr, incredibil. Nu mai aveam stare in masina, vroiam sa ajung mai repede, sa urc, brusc aveam supradoza de energie(asta m-a tinut tot we). Nu-mi venea sa cred ca ceea ce visasem cu cateva ore inainte acum era realitate. Am ajuns noi la Gura Raului, am lasat masinile, ne-am echipat si am pornit agale spre Curmatura. Primul popas, la Botorog....oamenii s-au asezat sa manance. Eu nu aveam stare, mai ales ca niciodata nu mananc inainte de a ajunge sus(numa chestii usoare si putin). Am pornit cu M. spre cabana, in ritmul nostru deja traditional, pe drum am mai prins din urma ceva prieteni din trupa si in surt timp am ajuns la Curmatura. Ca de obicei, pe mine m-a apucat foamea cu 15 min inainte de a ajunge la cabana( ma dispera foamea asta). Am bagat duracellu in functie si am zbughit-o spre ciorba mult visata. Ei bine..ciorba ia-o de unde nu-i(nu era gata), asa ca a trebuit sa ma multumesc cu un ceai si cu almette. Intre timp au inceput sa apara si ceilalti din grup(am fost vreo 20). Dupa vreo ora ne-am hotarat sa facem o tura pana la vf. Turnu, era chiar pacat sa pierdem asa o dupa masa superba.
Ceea ce a urmat a fost....no comment.
un pic de echilibristica e necesara in padure.:)
Am mai prins ultimele ramasite ale zilei cu marea de nori in dreapta si un senin de toata frumusetea in stanga. Cele 2 sectiuni erau delimitate de luna si de Piatra Mica. Noi stateam 4 oameni intr-un jnepenis minunandu-ne care cum putea de ce era in jurul nostru. Urcarea a fost cum a fost, dar coborarea a devenit de-a dreptul interesanta: descatarare la frontala, zone expuse, adrenalina cat incape. Practic coborarea a fost pe intuneric toata. Cum am ajuns in padure apare alta provocare:ceata. Umezeala mare, bezna amestecata cu un alb material, iar deasupra Luna cu o aura cum nu am mai vazut pana acum. Cu ocazia turei asteia am facut si un mic exercitiu de orientare, incercand sa ma tin dupa marcaje. Eu am "talentul" de a o lua prin locurile cele mai incomode, scurtaturi, fara sa vreau, de accea sa ma tin de marcaj e un efort de atentie, mare pt mine.
La cabana ne astepta o oala cu vin fiert , bun, bun, plus multa voie buna( ca si asta era in premonitiile mele). S-a cantat la chitara , s-a baut vin , toata lumea se simtea de la foarte bine in sus; ce sa mai , o seara perfecta.
Merg pe unduite căi,
Încâlciţi sunt paşii mei
Rucsacul mă-apasă greu,
Iar eu prin munţi mereu.
R:Ma întorc şi paşii-s grei,
Hai, hai.
Las în urmă munţii mei,
Hai, hai.....
A doua zi, ma trezesc tarziu, pe la 9 si ceva, aveam senzatia ca am dormit 2 zile(de obicei trezirea la munte e pe la 7). Cum ies din cabana dau nas in nas cu un soare si un senin ireal de frumos. Intru repede si ii zic lui M.: facem creasta nordica? si raspunsul vine instant: da. Sincer nici nu ma asteptam la alt raspuns.:) Am mancat repede, ne-am facut bagajele si la 10:30 am pornit cum zice imnul:
De pleci din Curmătura traseu pe bandă-albastră
Ajungi în Şeaua Caprei cobori apoi sub creastă
Să treci şi de Găvan, de Padina închisă
De stânca Orgii Mari şi de Diana stinsă.
De Vf. Şpirlea , Omu când ninge şi când plouă.
.Când râuri de sudoare ţi-or şiroi pe faţă
Să ai credinţa-n munte şi-ncredere în viaţă
Aicea sus pe munte nimic nu e uşor
Mai bine staţi acasă în poala mamelor.
R: Şi-aş vrea să vii şi tu, să mergem împreună
Să împletim acolo a Craiului cununa
Din garofiţe roşii şi din bujori de munte
Din liliac şi flori de colţ cărunte
Hei, hai liliac şi flori de colţ cărunte.
Ii dam noi la deal, ajungem in padinile frumoase si dam de o priveliste asemanatoare cu cele din ziua precedenta, doar ca de data asta cu mult mai multa lumina. Intr-o ora si 45 de minute eram la refugiul Ascutit( a fost ziua recodurilor personale in piatra craiului). Am stat putin , admirat the view, facut cateva poze
Pe aici am luat-o mai departe.:)
Contrar asteptarilor mele, traseul a fost incredibil de scurt si de usor. Prima data cand am facut creasta nordica(de la Ascutit-La Om) mi-a luat 4 ore, media normala fiind de 3 ore, peretii mi se pareau infioratori, cand vedeam bulinele rosii pe unde urma sa urcam sau sa coboram. Atunci am mers foarte atenta la fiecare pas. Acum parca eram pe bulevard. Cred ca au fost vreo 2 locuri unde mi-a luat putin mai mult sa cobor( eterna problema cu coborarile) , dar tot drumul asteptam sa ajung la zonele "grele" care stiam ca is in a doua parte a traseului. Ei bine, surpriza! M-am pomenit ca am ajuns La Om si pasaje grele:lipsa. Timpul a fost un personal best care nu stiu daca-l mai ating prea curand(probabil ca nu, avand in vedere ca vine iarna): 2h 15 min. De unde am plecat:
Unde am ajuns(cucurigati pe cel mai inalt varf al Craiului):
Coborarea a fost rapida, anevoioasa pe grohotisul ala nenorocit unde era sa-mi las gleznele. Pe drum ne gandeam ce frumos ar fi sa intalnim niste oameni care sa mearga cu masina in Bucuresti. Nu credeam ca prietenii ne mai asteapta, noi urmand sa ajungem la botorog cam pe la 5 juma-6. Pe La Table ajungem din urma un tip, o tipa si o catelusa. Ii intrebam noi de sanatate, unde merg, daca au masina, ei zic ca da, si noi "nu ne luati si pe noi ?" uite asa am facut autostopul si in padure.:) Am stabilit ca ii asteptam la masina. Zis si facut. Cand am ajuns in Prapastii, a venit si noaptea cu racoare cu tot. Dupa o vreme apar si binefacatorii nostri, ne aranjam frumos in masina, cand sa intoarca masina intra intr-un sant. Coboara, impinge, noi o luam putin inainte, unde oprise o masina si credeam noi ca asteapta sa iesim ca sa poata trece ea. Cand ajungem langa, surpriza: erau prietenii cu care ar fi trebuit noi sa mergem pana in Ploiesti. M. pleaca cu ei, eu cu bucurestenii mei. Pe drum ne-am oprit la Sinaia , la prieteni de-ai lor , unde am fost serviti regeste: ciorba de legume sufleu de conopida cu brocolli, clatite, ceai de tei. Asta a fost incununarea we, sa fie cu un final pe masura. Cu putin timp inainte de miezul noptii am ajuns acasa, obosita, dar extrem de fericita si "zen".
Cam asta fuse pe scurt povestea. O sa mai revin cu poze, pe masura ce le primesc.
Impresiile sunt greu de redat in cuvinte, ca sa nu zic imposibil. Cine nu a trait ceva asemanator, nu are cum sa inteleaga, oricate cuvinte as folosi sau inventa eu. Pozele poate reusesc sa creeze o minima/palida imagine a ceea ce a fost. Senzatiile sunt unice, puternice, "altfel" si, probabil nu pentru toata lumea, cum zicea si cantecul.
pi. es. pozele sunt facute de M. 007(redenumit la cererea publicului :P)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu