In momentul de fata imi umbla atatea lucruri prin minte ca nu stiu despre ce sa vorbesc mai intai. Acum am 3 mari doruri: Piatra Craiului, Viena si oameni normali. Piatra Craiului se rezolva in week-end, Viena de revelion, dar unde mai gasesti oameni normali si sanatosi la cap, in ziua de azi? (personal cred ca asta e problema secolului XXI, dar nu vreau sa intru in amanunte). E clar ca e o specie pe cale de disparitie si neprotejata de lege.
Anyway, revenind la primele doruri....sper ca in Crai a nins; imi e tare, tare, tare, tare dor de zapada. As vrea sa fie multa, numa buna de urcat si de coborat prin tehnica fundeni, iar dimineatza sa nu mai stiu daca pasesc pe zapada sau nori. Bineinteles ca nu poa' sa nu-mi fie dor de vinul fiert de la Curmatura(care sper ca nu s-a schimbat de cand s-au innoit cabanierii) de Saint Bernarzi si de o chitara care sa-ti incalzeasca sufletul si sa canti, fie ca stii sau nu versurile, cu toata lumea. Nush cum se face ca, desi nu tin minte versurile cantecelor de munte, cand se gaseste cineva sa dea tonul , ele vin de la sine. E un sentiment fooooarte placut.
Despre Viena...ce sa zic? Cred ca ar trebui sa-i dedic un post special. Pe scurt, am simtit ca e casa mea si ca acolo ar trebui sa stau permanent si sa cant toata ziua(sa nu mai fac altceva). Cat am fost acolo si am cantat am fost alt om. Pluteam pe strazi, cantam cu totul altfel, muzica se scurgea prin mine, prin degete, ma simteam ca un instrument in mainile Ei, pe care-l manuia dumnezeieste. Acum imi este foarte clar ca trebuie sa fac o vizita "acasa" sa-mi iau energie si sa-mi aduc aminte pentru ce atata sclavie aici, in deplasare.(nu ca n-as sti, dar e bine din cand in cand sa ti se reaminteasca).
Dreaming, dreaming.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu