Viena

Cand spun Viena, prima imagine care-mi vine in minte este din secolul XVIII; in noapte se aude tropotul cailor care aduc la palat diverse printese, contese, printi, etc, si nu in ultimul rand pe Mozart sau Beethoven. Un Mozart vesel, cu rasul lui din Amadeus cu pofta de viata si energia sa, un Beethoven in fata caruia regele trebuie sa se inchine.

Dupa cum spuneam mai demult intr-un post, e timpul sa merg acasa. Asta seara am avut confirmarea cazarii si asa incet, dar sigur un vis va deveni realitate, ceea ce mi demonstreaza inca o data, daca mai era cazul, ca daca vreau ceva intr-adevar , pot.:) Marti, cel tarziu sper sa rezolv si cu transportul. Deja incep sa numar zilele, aproape ca nu-mi pasa ca in vacanta asta eu trebuie sa stau sa studiez la pian, cat de mult posibil, pentru ca in 12 ianuarie am recital si program greu. Dar gandul ca o sa ma plimb iar prin curtile palatelor si pe strazi unde oameni imbracati in Paganini sau Mozart te incanta cu arta lor, ca o sa simt iar parfumuri rafinate in metrou, pe strazi, in cafenele, peste tot , o sa vad oameni imbracati cu muuuult bun gust, civilizati, care nu merg pe pistele de biciclete ,vanzatoare care iti zambesc , imi da energie, forta sa muncesc la maximum posibil pana plec. Nici nu ma gandesc cum o sa fiu cand ma intorc, o sa aflati probabil atunci.:)

Orasul asta este primul care mi-a impus cum sa ma imbrac, eu fiind o persoana care de obicei se imbraca dupa cum are chef. Ei bine, acest oras m-a facut sa vreau sa ma imbrac numai intr-un anumit fel si anume elegant(pe cat era posibil). Daca as fi mers in centru in blugi si polar sau mai stiu eu ce imbracaminte sport, aveam senzatia ca il jignesc, ca nu ii acord respectul cuvenit, iar daca ma uitam la oamenii din jur, m-as fi simtit ca o salbatica aterizata in civilizatie( nu ca nu mi-ar placea salbaticia, dar acolo pur si simplu nu se potrivea in cadru). Un mic detaliu: intr-o seara ploua torential, la concertul la care vroiam sa merg nu am mai gasit bilet asa ca a trebuit sa ma plimb prin ploaie; la un moment dat am intrat intr-un pub f dragut, unde la baie aveau un aparat care vindea crema de maini si unu care vindea prezervative(era 2 euro bucata :D)

Tot orasul asta este primul care m-a facut sa simt muzica la o intensitate mult peste ceea ce traisem pana sa ajung acolo. Toata perioada cat am stat acolo, am "auzit" muzica in capul meu, non-stop, in cea mai mare parte clasica. In general ascult multa muzica, iar cand nu ascult imi suna in cap diverse, dar acolo era cu mult peste "norma". Cand puneam mana in pian, orice as fi cantat avea o incarcatura emotionala care-mi facea pielea de gaina, erau fiori permanenti pe sira spinarii, fiecare sunet parca ma curenta prin intensitatea lui. Nimic nu-mi mai parea greu, sau fara sens , totul curgea, venea ca de la sine, as fi stat la pian non stop. Acolo am cantat "altfel" si am aflat ca pot muuult mai mult decat credeam; a fost un moment de rascruce. Acum stiu ca limitele mele de fapt nu le cunosc si ca depinde numai de mine cat de departe pot ajunge. Acest fapt s-a confirmat ulterior prin ceea ce am realizat anul asta.

Sper ca in vizita asta sa vad cele doua palate, sa vad casa lui Beethoven, sa merg in cartierul muzeelor, in cluburi musai (noaptea), sa-mi cumpar carti, cu alte cuvinte nu vreau sa dorm aproape deloc in cele 3 zile(hihih, Ramo....vezi ce te asteapta :P). Vreau sa ma rasfat cat de mult posibil, sa ma simt cum in romania mai greu ar fi posibil, adica o lady intre aristocrati.Wikipedia zice despre cuvantul asta urmatoarele: Cuvântul grec antic aristocraţie defineşte un regim politic în care "conduceau cei mai buni". Nu m-am gandit pana acum care e definitia lui, dar se pare ca nu degeaba imi place mie asa mult. :) Pentru mine cuvantul asta defineste Viena.

Dar, pana la Viena , vine Fagarasul peste 2 zile. Un alt vis pe cale sa devina realitate.

Keep on dreamin' !